Iubirea vieții mele mi-a frânt inima de două ori

Toată viața am fost un bărbat integru cu picioarele bine înfipte în pământ. Dar, ce pot spune?, când te orbește prostia, nu mai ai ce face. Nu am scris niciodată la o revistă și nu am nici un blog unde să-mi descarc gândurile. Asta o să fie prima și ultima dată când voi scrie texte de genul ăsta. Acum am s-o fac în speranța că mai sunt și bărbați care vor învăța ceva din experiența mea de viață.

Am iubit ca un nebun, la vârsta de optsprezece ani. știam că Ramona o să fie nevasta mea cândva. Din păcate, drumurile vieții ne-au despărțit, iar dragostea noastră, pe care o credeam invincibilă, nu a făcut față nici măcar câtorva kilometri distanță. Ea s-a căsătorit cu un om de afaceri notoriu, are și ea afacerile ei, iar eu, visătorul incurabil din adolescența ei, lucrez ca funcționar bancar (o carieră mai nepotrivită nici nu-mi puteam alege). Credeam că eu și Ramona suntem suflete-pereche. Am descoperit ulterior că banii au fost un pic mai strălucitori decât iubirea noastră. Numai că oamenii ăștia care au foarte mulți bani, pe lângă faptul că au impresia că pot cumpăra orice, se și plictisesc repede de achizițiile lor. Astfel, căsnicia Ramonei cu respectivul nu a durat mai mult de cinci ani. După aceea, el a părăsit-o pentru alta mai tânără. Am aflat din ziare vestea cea minunată.

Recomandări

Catastrofa de la Scânteia, după 15 ani. Avocații au luat mai mult de jumătate din despăgubirile date de asigurător: peste 400.000 de euro de la orfani, văduve, părinți în doliu

Ne-am reîntâlnit întâmplător, la un con-cert. Nu a fost nevoie de cuvinte. Timpul s-a oprit în loc pentru ca noi să ne putem contempla trupurile care odinioară se con-topeau într-o vibrație ce o puteai vedea cu ochiul liber. „Asta e iubire adevărată. Se vede, ce să mai…” ne-a spus un nene când-va, într-o gară, văzându-ne pe peron. Ea venea de acasă și urma să mergem la mama mea în vizită. îi simt și acum parfumul în nări, o aud cum râde, râsul acela de copil nevinovat…

Cred că puțini oameni au norocul, cu adevărat, să iubească sau, mai bine zis, puterea. Nu e vorba să-ți găsești jumătatea, e vorba doar de a avea curajul de a iubi necondiționat, fără a aștepta ceva în schimb. E nevoie doar de curaj și îi mulțumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat să trăiesc așa ceva.

După concertul respectiv, am început să ne vedem tot mai des. Părea că scânteia se reaprinde. Era așa frumoasă în hainele ei scumpe. Se vedea clar diferența de vesti-mentație între noi, dar pe ea nu părea s-o deranjeze acest fapt.

La câteva luni i-am cunoscut și fiica, o adolescentă de șaptesprezece ani. Fata m-a adorat din prima, am fost tatăl pe care nu l-a avut niciodată. Spun asta pentru că ea mi-a povestit că nu se preocupa de ea absolut deloc. Tatăl ei era doar o sursă de bani. Ina a dorit să-și petreacă vara aceea la București, la mătușa ei. Avea acolo o verișoară de vârstă apropiată. Ramona nu a fost de acord. Nu prea o plăcea pe verișoară și considera că va fi o influență negativă asupra Inei.

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea – Alegeri prezidențiale: candidații cu cele mai mari șanse să intre în turul 2

— Dar mamă, așa o să ai mai mult timp să te bucuri de Valentin. Aveți atâtea de recuperat… Numai de mine nu aveți nevoie, i-a spus ea mamei sale înainte să plece.

— Ei, hai să spunem lucrurilor pe nume! Vrei să-ți faci de cap vara asta. Te înțeleg, ești tânără. Poate îmi fac eu prea multe griji. 0 să vezi și tu cum e când o să ai copii. M-aș bucura însă dacă ați veni și pe aici amândouă. Cine știe, poate s-a mai schimbat și ea și până la urmă o să o plac.

Verișoara Inei, Diana, era o bucureșteancă de bani gata și, la fel ca unchiul ei, mare cuceritoare. La cei douăzeci de ani ai ei, arăta ca decupată din revistă. Ramona mea era îngrijorată tocmai din cauză că Diana avea numai băieți în cap, poate că în fiecare săptămână altul, numai mașini și bani. Eu o cunoșteam doar din poze și din povești.

Fetele nu au mai venit în vara aceea acasă, iar eu și Ramona am petrecut minunat. Am călătorit foarte mult, două-trei zile la Roma, două-trei la Paris, am fost și la mare, în Grecia, o săptămână. Parcă noi eram doi adolescenți cu bani. De cele mai multe ori, nu împărtășeam aceleași idei și nu aveam aceleași așteptări de la viață. Eu aș fi vrut să ne mutăm undeva la țară, poate în zona Brașovului undeva, să ne deschidem o afacere. Ea ar fi avut banii, eu aș fi făcut proiectul. Ne-am fi construit o casă exact cum voia ea. Eram tare încântat de planul meu, însă pe ea nu aș fi reușit veci să o dezobișnuiesc de viața de la oraș. Ei îi trebuia agitație, viață culturală, viață de noapte, apartament la un etaj foarte înalt, de unde să privească tot orașul. La început, discuțiile astea nu erau altceva decât planuri de adolescenți, după care s-au cam transformat în certuri vehemente.

Recomandări

De ce i-a arestat Curtea Supremă pe suspecții asasinatului de la Arad. Judecătorii invocă dovezi „fără echivoc” ale unor relații intime între inculpați

— Ce contează unde locuim, atâta vreme cât suntem împreună? am întrebat-o eu. Acolo am avea liniște, am construi totul exact cum vrei tu. Poate am face și un copilaș. știi că o iubesc pe Ina ca pe fiica mea, dar aș vrea și eu un copil.

— Dacă tot nu contează așa mult unde stăm, atâta timp cât suntem împreună, de ce să nu rămânem aici? mi-a răspuns ea furioasă. Dragul meu, te iubesc, dar nu mă obliga să mă schimb, pentru că, atunci, nu o să mai fiu eu, iar tu nu o să mai regăsești în mine persoana de care te-ai îndrăgostit. Iubesc viața pe care o ducem aici, chiar dacă aici am locuit și cu fostul soț. Nu m-aș muta de aici pentru nimic în lume.

Au mai trecut așa încă doi ani. Eu am renunțat la ideile mele. Problema era acum că ea era tot mai distantă și absentă. Gesturi care până atunci o făceau să radieze de fericire o lăsau acum rece. Am surprins-o într-o zi vorbind la telefon:

— Te rog frumos să nu mă mai suni! îmi faci doar rău. Tu m-ai părăsit, dacă îmi aduc bine aminte. Nu mă interesează ce ți-ai dat tu seama în toți acești ani, la mine nu mai ai ce căuta! Nu, n-are rost să insiști!

Seara am întrebat-o ce s-a întâmplat peste zi de a tulburat-o așa tare. Mi-a spus că s-a certat cu o prietenă și că nu are rost să-mi împuie și mie capul cu prostiile lor. Mi-am dat seama de atunci că relația noastră este pe marginea prăpastiei. Doar și prima dată o pierdusem tot în favoarea lui. Putea să-i ofere mult mai multe decât mine. M-am întâlnit cu el fără știrea ei, să vorbim ca de la bărbat la bărbat:

— Daniel, o să încerc să fiu cât de scurt și la obiect. Ramona mă iubește pe mine. Probabil că la tine a avut de iubit doar banii, fără să vreau să fiu lipsit de tact, dar ăsta este adevărul. înțeleg că ești obișnuit să cumperi absolut tot ce îți dorești, dar, dacă ai vreun dram de suflet în tine, las-o în pace! Noi doi ne iubim cu adevărat, așa că te rog să ne lași să trăim liniștiți. De fapt, chiar intenționez să o iau de nevastă.

— Ce să zic? Dacă așa puternică este iubirea voastră, atunci nu vei avea nimic de pierdut. Doar că nici eu nu pot renunța… Mi-am dat seama că doar pe ea o iubesc.

Ca să scurtez povestea, eu am pierdut-o iarăși pe Ramona. în ziua când urma să o cer (eram cu inelul în buzunar și niște emoții până în măduva oaselor), am găsit un bilet de adio pe pat:

„Dragul meu Valentin, nu am să mă pot ierta niciodată că îți fac una ca asta a doua oară. Nu am avut tăria să te privesc în ochi și să-ți spun adio. Dragostea noastră a fost ceva minunat, dar mult prea puerilă pentru vârsta noastră. Am încercat să retrăim adolescența, să o luăm de unde am rămas. Mi-am dat seama că asta nu e suficient pentru mine. Am nevoie de o dragoste matură și de siguranța zilei de mâine. L-am ales pe Daniel, chiar dacă m-a rănit îngrozitor acum câțiva ani. El mă face să mă simt cu adevărat femeie. Nu mă aștept să-mi înțelegi decizia. încă nici eu nu știu dacă ce am făcut este tocmai bine. Am plecat pentru câteva zile cu el din oraș. Te-aș ruga să îți iei lucrurile și să te muți… Mă doare sufletul să scriu așa ceva… Ramo”.

E de prisos să vă spun că am intrat în depresie, m-am apucat de băutură. Singura care mă mai menținea pe linia de plutire era Ina, care mă vizita destul de des. Nici ea nu era de acord cu decizia maică-sii. M-ar fi vrut pe mine drept tată. într-o zi, a venit la mine cu Diana, verișoara ei.

— Oau, chiar ești arătos! spuse ea cu foarte multă siguranță în voce. De eram eu în locul Ramonei, nu te lăsam așa ușor. Mă gândesc oricum că nu pentru bani s-a împăcat cu cumătru’, că doar bani are și ea. Hei, hei, nu te uita așa urât la mine, am vrut doar să-ți fac un compliment! Noi ieșim diseară în club, dacă vrei vino cu noi. Nu mai sta atâta singur în casă, că o iei razna!

M-am dus, am zis să nu refuz. De atunci, a început calvarul vieții mele. Fără să-mi dau seama, Diana mi s-a infiltrat în rutina zilnică. Trebuie să recunosc, la momentul respectiv am crezut că-mi face foarte bine prezența ei. îmi ridica moralul, începusem să-mi dau seama că nu băutura este soluția. Eram foarte apropiați, dar ca amici, deși diferența de vârstă era destul de mare. Asta până într-o zi…

— Valentin, cred că a venit timpul să îți spun ce simt. Nu mă mai pot ascunde. M-am îndrăgostit de tine din prima clipă de când te-am văzut. Am suferit chiar dinainte să te cunosc. Ina îmi povestea cum te tratează Ramo. știam că este cu două fețe. Dar eu te respect și te iubesc. și chiar dacă tu nu mă iubești încă, eu am răbdare, am să aștept atât cât va fi nevoie! a spus ea și a dat să mă sărute.

Eu am încercat să mă opun, dar până la urmă m-a convins. Da, știu ce o să spuneți, că dacă eram bărbat adevărat nu cădeam în plasa unei copile de douăzeci și un pic de ani. M-a prins însă într-o perioadă foarte sensibilă a vieții mele, dacă mă pot scuza așa. încet, încet am căzut amândoi pradă unei relații extrem de toxice, lucru cu care va trebui să trăiesc toată viața. Ce mă doare și mai tare este faptul că am rănit-o pe Ina și am pierdut-o și pe ea pentru totdeauna. Venise la mine în vizită pe neanunțate. Ea avea cheie de la apartamentul meu. M-a găsit în pat cu Diana. A rămas mută, a zâmbit cu dispreț și mi-a spus:

— știi, tot timpul ăsta am dat vina pe mama că te-a părăsit. Ai fost cea mai de preț persoană din viața mea. Mi-am petrecut ultimele luni organizând tot felul de chestii la care să participi tu, doar ca să nu o iei razna. Dar se pare că nu aveai nevoie de atâta atenție. Vă meritați unul pe celălalt. Apropo, venisem să plâng pe umărul tău pentru că tocmai am aflat că Diana s-a culcat săptămâna trecută cu iubitul meu.

A fost ultima dată când le-am văzut pe amândouă. Sper să mă ierte Dumnezeu pentru prostia făcută. Eu cu siguranță nu mă voi ierta…

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Citește mai multe povești de viață aici

Urmărește-ne pe Google News