Ce semnifică sărbătoarea Izvorul Tămăduirii

Legenda

Conform legendei, originea acestei sărbători are la bază o minune petrecută lângă un izvor de lângă Constantinopol. Se spune că un orb și-a recăpătat vederea atunci când s-a spălat pe ochi cu apa din izvor. Omul orb ar fi ajuns călăuzit de viitorul împărat al Bizanțului, Leon I (împăratul de la acea vreme) căruia îi ceruse apă, împăratul fusese călăuzit și îndemnat la rândul lui de glasul Maicii Domnului, spunându-i: “Nu este nevoie să te ostenești, căci apa este aproape”. Împăratul Leon I ajuns mai târziu la scaunul împărătesc și a construit o biserică din zid la locul respectiv.

Tradiția populară românească

În această zi, prima vineri după Paște, în lăcașurile de cult, după Liturghie, se face sfințirea Aghesmei Mici. În anumite zone ale țării, oamenii obișnuiesc să bea apa sfințită din această zi pentru a fi protejați de boli și duhuri rele.

Biserica Izvorul Tămăduirii datează din secolul al XIX-lea, iar la subsolul ei se găsește un paraclis vechi din secolul al V-lea, acolo unde și acum există izvorul cu apă tămăduitoare.

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii amintește și de Vinerea Mare, dinainte de Paști, deoarece Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care a vărsat lacrimi lângă Crucea Mântuitorului se arată acum ca un izvor de vindecare.

Și în prezent, cine merge la Istanbul se închină în Biserica Izvorul Tămăduirii, subsol unde se găsește izvorul cu apă vindecătoare.

Izvorul Tămăduirii – Maica Domnului

Tradiții și obiceiuri de Izvorul Tămăduirii

  • Conform tradiției populare, se crede că persoanele bolnave care respectă ritualul și beau apă sfințită în ziua praznicului, dimineața înainte de micul dejun, aceștia devin mai puternici.
  • Cu apa sfințită, care se mai numește și Aghiasma Mică, se stropesc toate camerele din casă.
  • Gospodarii aruncă apa sfințită peste vitele din ogradă, pentru ca ele să fie sănătoase și să aibă spor în muncile agricole.
  • De asemenea, în această zi de sărbătoare se stropesc cu apă sfințită și grădinile și livezile, pentru a fi un an bun, roditor.
  • Femeile nu au voie în această zi să spele, să calce sau să croiască îmbrăcăminte. Se pune că lucrul făcut în această zi nu va fi de folos și nu va fi terminat niciodată. Se spune că cine muncește în această zi se va îmbolnăvi grav și poate muri.
  • În anumite zone ale țării, de Izvorul Tămăduirii există obiceiul numit și Fântânița. Se construiesc ori se curăță fântâni, deoarece se spune că acestea nu vor seca niciodată.
  • Se spune că în această zi, apele sunt mai zbuciumate și mai zgomotoase față de obicei, iar acest zgomot îi ajută pe fântânari să găsească mai ușor o sursă de apă pentru ograda lor.

Tradiții de Izvorul Tămăduirii – Jurământul juvenil

În anumite zone ale țării, în această zi sfântă se practică Jurământul juvenil. Mai exact, se face o ceremonie în fiecare an, în ziua praznicului, între tinerii cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani, criteriile sunt de afinitate sufletească sau de prietenie. Tinerii își jură loialitate și fac schimb de obiecte de valoare sentimentală.

Înfrățitul – obicei practicat de Izvorul Tămăduirii

Este o tradiție veche care se practică tot în anumite zone ale țării și presupune un legământ între băieți sau însurățitul, un legământ între fete. Aceste obicei are rolul de ajutor reciproc în cele mai dificile momente pe care le întâmpină în viață. Acest legământ îl îndeplinesc chiar și persoanele mature, iar după asta ei își spun surate, fârtați, veri sau verișoare și se comportă ca și cum ar fi rude.

Praznicul închinat în această zi sfântă

Toți preoții cântă troparul: “Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruința binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și, cu crucea Ta, păzește pe poporul Tău”.

Sărbătoarea nu are o dată fixă. Biserica Ortodoxă prăznuiește în prima vineri după Paști, în Săptămâna Luminată, Izvorul Tămăduirii.

Rugăciunea la Izvorul Tămăduirii

Rugăciunea la Izvorul Tămăduirii este grabnic ajutătoare. Credincioșii rostesc Rugăciunea la Izvorul Tămăduirii în ziua sărbătorii.

“Născut-ai, Fecioară, pe ploaia cea mai presus de fire; izvor de viață curgător ai fost, izvorându-ne nouă nectarul nemuririi, apa care curge spre viața veșnică și izvoarele cele dulci curgătoare din fântâna ta pururea, din care desfătându-ne, strigăm: Bucură-te, izvor de viață purtător!”

Urmărește-ne pe Google News