6 comentariiCuprins:
Ce înseamnă, de fapt, fericirea
Fericirea este un cuvânt pe care cu toții îl rostim, o stare pe care cu toții ne-o dorim, însă, dacă trebuie să descriem fiecare cum arată fericirea, răspunsurile ar putea fi destul de diferite. Asta pentru că fiecare poate înțelege lucruri diferite prin fericire.
Fericirea, în psihologie, este definită ca o stare de bunăstare emoțională pe care o persoană o experimentează fie într-un sens restrâns, când lucrurile bune se întâmplă într-un anumit moment, fie, mai larg, ca o evaluare pozitivă a vieții și a realizărilor sale în ansamblu. Psihologii numesc asta ”subjective well-being” – „bunăstare subiectivă” sau, mai bine spus, o stare de bine subiectivă.
Așa cum spune și numele, starea de bine subiectivă tinde să se concentreze asupra sentimentelor personale generale ale unui individ despre viața lui în prezent.
Această stare de bine subiectivă care este, de fapt, felul cum fiecare percepe fericrea, este de obicei măsurată prin intrevievarea oamenilor despre cât de mulțumiți se simt cu viața lor, cât de multă emoție pozitivă și negativă tind să simtă și cât de mult sens consideră că au în viața lor. În cartea sa din 2007 The How of Happiness, cercetătoarea în psihologie pozitivă Sonja Lyubomirsky elaborează, descriind fericirea ca „experiența bucuriei, mulțumirii sau a stării de bine generale, combinată cu sentimentul că viața este bună, cu însemnătate și merită cu adevărat trăită”.
O altă definiție a fericirii a fost dată de Aristotel, care a sugerat că fericirea este singura dorință umană, iar toate celelalte dorințe umane există ca o modalitate de a obține această unică dorință -fericirea. El credea că există patru niveluri de fericire: fericirea venită din mulțumirea imediată, cea din comparație și realizare, din contribuții pozitive și din atingerea împlinirii.
Fericirea, în viziunea lui Aristotel, ar putea fi atinsă prin ”soluția de aur”, care implică găsirea unui echilibru între deficiență și exces.
Ierarhia nevoilor și piramida lui Malsow
Ierarhia nevoilor, așa cum o descrie Abraham Maslow, sugerează că oamenii sunt motivați să urmărească nevoi din ce în ce mai complexe. Odată ce mai multe nevoi de bază sunt îndeplinite, oamenii sunt apoi motivați de alte nevoi psihologice și emoționale.
- Nevoi fiziologice primare – de bază
- Nevoia de siguranță și securitate personală
- Nevoia de apartenență
- Nevoia de recunoaștere socială
- Autoactualizarea, nevoia de a-și atinge întregul potențial.
În vârful ierarhiei se află nevoia de autoactualizare sau nevoia de a-și atinge întregul potențial. Teoria subliniază, de asemenea, importanța experiențelor de vârf sau a momentelor transcendente în care o persoană simte înțelegere profundă, fericire și bucurie.
Oamenii fericiți trăiesc cu un scop. Ei găsesc bucurie în relațiile de durată, lucrând spre obiectivele lor și trăind în conformitate cu valorile lor. Persoana fericită nu este îndrăgostită doar de bunuri materiale sau de vacanțe de lux. O persoană fericită este cea care poate fi recunoscătoate pentru plăcerile simple ale vieții – o ceașcă de ceai băută în tihnă, câteva clipe în liniște, la umbra unui copac sau sau poate joaca cu copilul sau chiar cu animalul de companie.
Descoperă și 10 obiceiuri zilnice care îți pot îmbunătăți starea de spirit
La ce vârstă sunt oamenii cei mai fericiți
Fericirea și, mai ales, percepția despre ce înseamnă să fii fericit, evoluează pe măsură ce ne maturiszăm și trecem prin experiene diferite. Pentru unii, nivelurile de fericire fluctuează considerabil, dar în general urmează anumite tipare de-a lungul vieții.
Obținem o mai mare satisfacție și sens din relații și cariere pe măsură ce ne îndreptăm spre bătrânețe. Cu toate aceste suișuri și coborâșuri, cum am putea să ne dăm seama când fericirea atinge apogeul?
Pentru a găsi un răspuns la întrebarea la ce vârstă sunt oamenii cei mai fericiți, o echipă de cercetare din Germania și Elveția a efectuat un studiu care a implicat peste 460 000 de participanți din diferite țări și culturi. Descoperirile au fost publicate în revista „Psychological Bulletin”.
Studiul a luat în calcul trei factori importanți în ceea ce se numim starea de bine stubiectivă și anume satisfacția vieții, stări emoționale pozitive și stări emoționale negative.
Cercetătorii au descoperit că oamenii au atins cel mai înalt nivel de fericire când au ajuns la vârsta de 70 de ani.
Satisfacția în ceea ce privește viața a scăzut între vârsta de 9 și 16 ani, a crescut apoi până la vârsta de 70 de ani și a scăzut din nou până la vârsta de 96 de ani.
Pentru stările emoționale pozitive, a existat o scădere generală pe toată durata vieții, de la vârsta de nouă ani până la 94 de ani.
În ceea ce privește stările emoționale etichetate drept negative, acestea au crescut și au scăzut de la vârsta de nouă ani până la 22 de ani, înainte de a scădea la vârsta adultă până la vârsta de 60 de ani, apoi au început să crească din nou.
Studiul a concluzionat că este nevoie să acordăm atenție și să ne facem o prioritate, să ne încurajăm pe noi înșine adică, în a ne cultiva starea de bine subiectivă, punând accent pe cei trei factori menționați, indiferent de vârstă, arată site-ul cordis.europa.eu.
Ce îi face pe oameni cu adevărat fericiți
Cel mai lung și mai cunoscut studiu pe oameni din istorie, care continuă și astăzi, a vrut să vadă ce îi face cu adevărat pe oameni fericiți, iar rezultatele au fost, pentru mulți, destul de surprinzătoare.
În 1938, cercetătorii de la Harvard s-au angajat într-un studiu de zeci de ani pentru răspunde la întrebarea: Ce ne face fericiți în viață?
Cercetătorii au avut 724 de participanți din medii diferite și au pus întrebări detaliate despre viața lor la intervale de doi ani și au au adunat înregistrări desprea starea de sănătate de la fiecare dintre ei.
Spre deosebire de ceea ce ați putea crede, răspunsul la întrebarea ce ne face cu adevărat fericiți nu este nici realizările în carieră, nici banii, nici exercițiile fizice sau o dietă sănătoasă. Rezultatul obținut după 85 de ani de studiu este: relațiile pozitive și semnificative ne mențin mai fericiți, mai sănătoși și ne ajută să trăim mai mult.
Așadar, mulți dintre factorii care ne pot veni în minte prima dată atunci când vorbim de fericire nu par să joace cu adevărat un rol major în a trăi o viață fericită.
Aduc banii fericirea?
De exemplu, deși oamenii se străduiesc să obțină locuri de muncă bine plătite și visează să câștige la loterie, nivelul venitului nu a fost puternic corelat cu fericirea. Oamenii bogați sunt mai fericiți decât oamenii mai săraci, dar diferența nu este foarte mare. După cum ne-am putea aștepta, asocierea dintre bani și fericire este cea mai puternică în rândul grupurilor foarte sărace de oameni și în țările sărace.
Altfel, au fost înregistrate creșteri din ce în ce mai mici ale fericirii pe măsură ce nivelul venitului a crescut.
Dar sănătatea?
Sănătatea joacă și ea un rol în ceea ce privește nivelul de fericire, dar asocierile sunt, din nou, surprinzător de mici. Deși persoanele cu probleme majore de sănătate, cum ar fi leziuni paralizante ale măduvei spinării, sunt mai puțin fericite, diferența nu este atât de mare pe cât s-ar putea aștepta unii. Chiar și persoanele cu boli foarte grave tind să raporteze scoruri de fericire peste medie.
Factorul care a fost cel mai strâns legat de nivelurile ridicate de fericire a fost, deci, reprezentat de relațiile sociale.
Cercetările arată în mod constant că oamenii care au relații sociale puternice tind să raporteze niveluri mai ridicate de stare de bine. Ca și în cazul altor domenii, rapoartele subiective despre calitatea relației și satisfacția relației tind să prezinte cele mai mari corelații cu fericirea.
Tipuri specifice de relații sociale sunt importante pentru bunăstarea subiectivă sau fericirea percepută.
De exemplu, starea civilă este unul dintre cei mai puternici predictori demografici ai fericirii. Persoanele căsătorite raportează în mod constant niveluri mai mari de fericire decât persoanele singure, care, la rândul lor, raportează o fericire mai mare decât cei văduvi, divorțați sau separați.
Așadar, ceea ce contează cu adevărat pentru o viață fericită și sănătoasă sunt relațiile. Iar dacă ținem cont de acest lucru, ar fi evident, de la sine înțeles, că relațiile sunt și cele care merită cu adevărat cele mai importante investiții de resurse de toate felurile.
Sursă foto – Shutterstock.com.