Descoperă curiozități și lucruri mai puțin știute despre Lacul Baikal:
Cuprins:
Despre Lacul Baikal
Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei. Este un lac cu apă dulce. El reprezintă cea mai mare rezervă de apă dulce din lume, aproximativ 23000 km cubi și este cel mai adânc lac de pe glob -1637 m.
Din punctul de vedere al mărimii, Baikal este a treia întindere de apă din Asia, după Marea Caspică și Lacul Aral, și cel mai mare rezervor de apă dulce de pe acest continent. Lacul ieșit din comun s-a format într-o depresiune tectonică, născută în epoci geologice demult apuse. Adâncimea lacului a atins chiar și 2000 de metri. De-a lungul mileniilor însă, pe fundul său s-au depus aluviuni care l-au ridicat până la nivelul lui actual.
Scurt istoric al lacului Baikal
Vechi de cel puțin 25 de milioane de ani, Lacul Baikal este cel mai vechi lac din lume. El și munții din jur s-au format prin fracturarea și mișcarea scoarței Pământului. Potrivit Baikal World Web, probabil că a fost inițial o albie, dar cutremurele și fracturile din scoarța terestră au mărit dimensiunea și au lărgit spațiul dintre țărmuri. Părți ale bazinului Baikal s-au dezvoltat în momente diferite de-a lungul perioadei terțiare (cu 66 milioane până la 2,6 milioane de ani în urmă). Topirea ghețarilor a crescut și nivelul apei.
Este probabil ca o serie de lacuri, asemănătoare Marilor Lacuri, să se fi dezvoltat mai întâi și apoi să s-au unit în epoca pliocenului (cu 5,3 până la 2,58 milioane de ani), potrivit Baikal World Web. Există mai multe teorii despre ceea ce ar fi putut cauza unificarea, inclusiv scufundarea pământului, căderea de pietre, eroziune și cutremure. Probabil, a fost o combinație a tuturor factorilor.
Lacul Baikal se află într-o vale rift și sunt detectate până la 2.000 de cutremure în fiecare an. Cutremurele adâncesc lacul și îi măresc dimensiunea. De exemplu, un cutremur din 1862 a dus la crearea Golfului Proval.
Potrivit Centrului Baikal, unii geofizicieni cred că Lacul Baikal este un ocean care se naște. Țărmurile se îndepărtează unul de celălalt cu 2 cm pe an, aceeași rată cu care Africa și America de Sud se depărtează.
Comunitățile indigene au trăit în jurul lacului Baikal cel puțin din secolul al VI-lea î.Hr.
Primul european care a vizitat lacul a fost rusul Kurbat Ivanov în 1643. Rusia și-a extins teritoriul pentru a include Baikal în timpul cuceririi rusești a Siberiei din secolul al XVII-lea.
Flora și fauna Lacului Baikal
Potrivit Comisiei pentru Patrimoniul Mondial UNESCO, Lacul Baikal este uneori numit „Galapagosul Rusiei” din cauza biodiversității sale excepționale și a importanței pentru știința evolutivă. Vârsta, izolarea și apa adâncă oxigenată a Lacului Baikal au dus la unul dintre cele mai bogate ecosisteme de apă dulce din lume.
Aproximativ 80% din cele peste 3.700 de specii găsite la Lacul Baikal sunt endemice, ceea ce înseamnă că nu se găsesc nicăieri altundeva pe Pământ.
Lacul Baikal se bucură de interesul oamenilor de știință nu numai datorită adâncimii sale, care stabilește un record în materie, dar și datorită faunei și florei sale unice. Apele lacului surprind prin transparența lor neobișnuită, și prin puritatea lor. Lacul se distinge printr-o mare varietate a florei și faunei.
Baikal este unul dintre lacurile cele mai populate cu pește din Siberia. Aici se pescuiesc mai ales sturioni și somoni. În zonele din vecinătatea lacului se extrage petrol și alte minerale folositoare. Fabricile de celuloză și hârtie, construite pe malul sudic al lacului în perioada comunistă, continuă să deverseze deșeuri direct în apele acestuia, amenințând ecosistemul regiunii de poluare.
Descoperă și Limanul Razim sau Razelm, cel mai mare lac din România
Curiozități despre Lacul Baikal
- Descoperirea Lacului Baikal de către ruși în 1643 a condus la intensificarea semnificativă a schimburilor comerciale între Rusia și China. Regiunile din jurul lacului au devenit popasuri importante pe traseul comercial care unea cele două țări.
- După interzicerea sezonieră a pescuitului în Baikal, între anii 1969 și 1977, multe dintre speciile care populează apele sale s-au regenerat.
- În apropiere de lac se află băi termale în care apa fierbinte curge chiar și în timpul iernilor cele mai aspre.
- Focile de Baikal pot atinge vârsta de 56 de ani.
- În pădure, într-un punct ce oferă priveliști excepționale spre Lacul Baikal, poți zări panglici și fâșii de pânză prinse de crengile copacilor. Cei care vin aici le leagă de ramuri pentru a li se împlini dorința de a mai reveni pe malurile lacului.
- În mod cert, apele sale albastre exercită o fascinație magnetică, iar rușii de pretutindeni îl consideră Marea cea Sfântă – cea mai mare minune a naturii din țara lor – un simbol al Rusiei deloc mai prejos decât Marele Canion al Statelor Unite.
- „Baikal” înseamnă „apă multă” în limba populației kurykan, care a trăit aici în urma cu 1300 de ani.
- Adânc de 1640 m, lacul conține o cincime din întreaga cantitate de apă dulce a lumii – 23000 km cubi, cât Marile Lacuri ale Americii de Nord împreună.
Legenda Lacului Baikal
Lacul a fost locul unei bătălii în războiul Han-Xiongu (133 î.Hr. până în 89 d.Hr.) și în jurul său s-au creat nenumărate povești și legende. Reprezintă frumusețea nealterată a Rusiei și uneori este denumit Marea Sacră. Lacul Baikal joacă un rol central în multe mituri ale creației locale și apare în folclor rusesc. Cea mai cunoscută legenda locală spune că Isus însuși a vizitat Lacul Baikal.