Primul concurent cu dizabilităţi acceptat la Arctic Ultra 6633
Levente Polgar sau Levi, cum îi spun toţi prietenii, este un tânăr din Aiud, iar în acest an a reuşit o performanţă internaţională, fiind prima persoană cu dizabilităţi acceptată la Arctic Ultra 6633, cel mai dur maraton din lume. Maratonistul român nu are mâna dreaptă din cauza unui accident suferit în copilărie, însă acest lucru nu l-a oprit să se înscrie şi să treacă testele pentru ultramaratonul organizat în Alaska. Tânărul a reuşit să strângă cu ajutorul unor prieteni, companii sau prin campanii publice banii necesari pentru înscriere şi echipament.
::placeholdeR–>
Levi a ajuns astfel la startul Arctic Ultra 6633, cea mai dură competiţie de alergare de pe planetă, ultramaraton la care au fost înscrişi în total patru români.
A ajuns într-un „iad alb”
Levente Polgar povesteşte că startul în cadrul ultamaratonului de la Cercul Polar a fost foarte bun şi prima zi i s-a părut chiar uşoară, însă după aproximativ 100 de kilometri a nimerit într-un adevărat „iad alb”, o furtună polară în care viteza vântului a depăşit 100 de kilometri pe oră.
„Au fost mulţi oameni care m-au sprijinit, au fost şi firme. Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia a organizat o strângere de fonduri. Tuturor le sunt extrem de îndatorat şi le mulţumesc pentru că au crezut în mine”, spune Levente Polgar.
Maratonistul susţine că nu a văzut niciodată o furtună atât de puternică şi că îi era imposibil să stea în picioare sau să înainteze, vizibilitatea fiind aproape de zero.
El recunoaşte că la un moment dat s-a panicat şi a avut un moment de slăbiciune în care a apăsat butonul de pe dispozitivul GPS prin care cerea ajutorul organizatorilor.
„Vântul era atât de puternic încât nu puteam înainta. Să vă gândiţi că bătea atât de tare vântul încât îmi mişca ochelarii pe faţă. Era o adevărată urgie, un iad alb. M-a luat pe sus şi m-a trântit în marginea drumului. Mi-a răsturnat şi sania şi oricât am încercat să o trag şi să revin pe traseu nu am putut. M-am oprit şi m-am adăpostit lângă sanie şi am stat aproape o oră sperând să se domolească vântul şi să treacă furtuna”, povesteşte Levi.
El spune că organizatorii au uitat să îi oprească GPS-ul şi o perioadă a mai apărut în cursă până ce a ajuns la punctul de control.