Limba e modalitatea cea mai la îndemână să iei pulsul sănătăţii tale, fiind folosită încă din vechime. Ce face ca limba să fie un instrument atât de important în stabilirea diferitelor diagnostice e faptul că acest organ conţine apă, electroliţi, mucus şi enzime, fiind extrem de sensibilă, iar felul cum arată se schimbă în funcţie de modificările din organism.
Semne şi simptome
- O limbă normală, care îţi spune că eşti sănătos, ar trebui să fie roz, fără pete albe sau urme ale dinţilor.
- Când nuanţa limbii se închide, ajungând la purpuriu, temperatura corpului este prea ridicată, ceea ce semnalează inflamaţii sau infecţii.
- Dacă limba are o culoare prea deschisă, de la roz la alb, indică răceală, anemie, lipsa energiei şi funcţionarea necorespunzătoare a anumitor organe. Persoanele cu un sistem imunitar slab au o astfel de nuanţă a limbii.
- Stratul protector al limbii sau lipsa acestuia poate indica alte probleme de sănătate. Când acesta este prea dens, arată un dezechilibru în sistemul digestiv. Mai mult, poate anunţa o infecţie cu candida.
Vârful limbii – sistemul cardiovascular
- Locul care corespunde inimii este reprezentat de vârful limbii. Această regiune vorbeşte şi despre emoţii. Dacă zona este prea fierbinte înseamnă hiperactivitate cardiacă, cauzată de stres şi tensiune.
- Lateralele limbii – ficat. Urmele dinţilor pe lateralele limbii în această regiune denotă probleme la nivelul ficatului. Uneori pot apărea pete cu nuanţă albăstrui- verzuie în aceste zone. Petele de nuanţă închisă indică probleme serioase. Cele roşii arată lipsa energiei, un abdomen prea proeminent, ce impune o vizită la specialist.
- Centrul limbii – sistemul digestiv. Această regiune, care aparţine elementului pământ, se află în strânsă legătură cu funcţionarea stomacului, splinei şi pancreasului, sugerând problemele sistemului digestiv. Arsurile la stomac sunt trădate de roşeaţă şi de mucusul gălbui din centrul limbii.
- Spatele limbii – rinichi. Partea cea mai îndepărtată a limbii reflectă funcţionarea multor organe, dar mai cu seamă a rinichilor, fiind guvernată de elementul apă. Tot ea răspunde de sistemul hormonal şi de glandele sexuale. Un strat dens gălbui în partea cea mai îndepărtată a limbii, în centru, în cazul femeilor, reprezintă o probabilă infecţie a vezicii urinare, care încă nu s-a instalat.
Cum cureţi limba
- Mestecarea frunzelor de mentă asigură o curăţare a limbii şi o respiraţie proaspătă.
- Masajul limbii cu sare grunjoasă sau cu bicarbonat de sodiu ajută nu doar la curăţarea ei, ci şi la eliminarea posibilelor infecţii la nivelul gurii.
- Consumarea fibrelor vegetale din morcovi, mere sau seminţe ajută la păstrarea limbii curate.
- Bea multe lichide şi renunţă la fumat şi la alcool.
Ştiai că…?
Limba recunoaşte cele patru gusturi fundamentale: dulce şi sărat pe vârf şi pe margini, gustul acru pe laterale şi amar la bază.