ComenteazăPatricia Kuhl, director la Institute for
Learning & Brain Sciences de la University of Washington, a publicat un
studiu din care reiese că bebelușii cărora li se vorbește în “parenteză” au, la un an și două luni, un vocabular mai bogat decât cei
cărora li s-a vorbit normal.
Parenteza e corectă gramatical, doar stâlcește ușor cuvintele, cum fac copiii când încep să vorbească. Tonul nu trebuie să fie liniar, ci ba înalt, ba jos, și trebuie să fie vesel. Unui bebeluș e bine să-i vorbești rar, ca să-i dai timp să proceseze și să răspundă, așa cum poate el, gângurind sau râzând.
Patricia Kuhl:
Catalizator pentru dezvoltarea limbajului
Vorbindu-le astfel, părințiile le stimulează
celor mici partea “socială” a creierului, cea
responsabilă pentru dezvoltarea limbajului.
În plus, bebelușii preferă acest mod de
adresare. Într-un experiment din cadrul studiului, Kuhl a așezat un bebeluș
între două femei; una i-a vorbit celui mic în “parenteză”, cealaltă, pe un ton normal, ca unui adult. Copilul le-a
ascultat atent pe amândouă, apoi s-a întors către cea dintâi și i-a zâmbit, așteptând
să-i vorbească în continuare.
Am observat câștiguri, la nivel de vocabular, în perioada 14-18 luni. Copiii pot rosti clar cuvinte simple, scurte, ca măr sau cap, și au un vocabular de aproximativ 100 de cuvinte, spre deosebire de copiii cărora nu li s-a vorbit în “parenteză” și care au în vocabular cam 60 de cuvinte.
Ferjan Ramirez, coautor al studiului: