Lupul – lucruri uimitoare, legende și curiozități despre lup

Descoperă curiozități și lucruri mai puțin știute despre lup:

Cum arată lupul

Lupul, specie a cărui denumire științifică este Canis lupus, este un animal din familia Canidae, alături de câine, vulpe, șacal și enot.

Lupul este suplu, ce poate avea o lungime de până la 1,5 m, la care se adaugă o coadă de aproximativ 0,8 m. Masa este variabilă, de obicei între 30 și 50 kg, dar depășind în unele cazuri 70 kg.

Blana lupului este de o culoare brun-cenușie cu variații multiple. Potrivit zooresita.ro, ea se compune, de fapt, din două rânduri de peri: unul foarte des, lânos, lângă piele, de culoare gălbui-cenușie și un al doilea, mai lung, numit spic, având vârful negru. Năpârlind în general toamna în zonele temperate, lupul are o „haină” de vară, mai închisă la culoare, și alta de iarnă, mai deschisă, pentru a se putea camufla, fiind astfel mai greu zărit de pradă și putând deci să vâneze mai ușor.

Recomandări

Patrimoniul Muzeului Național de Istorie, în pericol. Guvernul nu oferă banii necesari mutării acestuia într-un sediu provizoriu. „E inestimabil. Dacă se pierde, o să fim niște copii fără mamă, fără tată, fără acte”

Lupul este un animal digitigrad, călcând pe perinițele degetelor și având unghii neretractile – spre deosebire de râs – astfel încât acestea se văd clar în urmele lăsate pe pământ moale sau pe zăpadă.

Ce mănâncă lupul

Lupii sunt carnivori, având tendință de a-și diversifica tipul de hrană. Atunci când vânează în haită ucid căprioare, cerbi, capre negre sau oi, vaci, cai și căini.

În timpul primăverii, tendința este de a captura ungulate juvenile. În România, cea mai importantă sursă de hrana o reprezintă cerbul. Lupii pot vâna și animale mici precum iepuri, vidre, veverițe, șoareci, pasări etc.

Acolo unde sunt mulți lupi, vulpea devine o raritate. Lupii consumă și carcase ale animalelor moarte pe care nu le-au vânat. De asemenea pot consuma și insecte, viermi de pământ, gunoaie și, mai ales când sunt înfometați afine, mure, scoruș, porumb și alte vegetale. Lupii consuma și iarba ca purgativ.

Animalele domestice care pășunează sunt pentru lupi o pradă ușoară. Atunci când ajung pe o pășune, lupii omoară mai multe animale care pășunează, deoarece în zona împrejmuită acestea trezesc permanent instinctul de vânătoare al lupilor. Din acest motiv, protecția turmelor și cirezilor este indispensabilă în zonele în care trăiesc lupi.

Recomandări

CTP se teme că Rusia poate pune președintele în România: În 1989 l-au pus pe Iliescu după Ceaușescu, de ce nu ar face-o și acum?

Unde trăiește lupul

Cu mulți ani în urmă, lupul era unul dintre cele mai des întâlnite animale sălbatice din România și putea fi găsit în toate zonele țării. Acum lupii mai pot fi găsiți doar în zonele montane şi foarte rar mai coboară în păduri dese. În anul 2019, România a raportat către Comisia Europeană un număr de 2.500 – 3.000 de exemplare de lupi cenușii.

Lupii trăiesc în haite. Această unitate socială fundamentală este alcătuită dintr-o pereche capabilă de reproducere și urmașii acesteia. Lupii își caută un partener pe viață și sunt de regulă monogami. Ambii parteneri susțin legăturile familiale și cresc puii împreună.

Puii în vârstă de un an ajută perechea de părinți să crească următoarea generație, după care, posedând aceste experiențe, părăsesc grupul, pentru a forma o haită proprie. Puii de lup se nasc orbi și surzi, cu ochi albaștri. Încep să vadă și să audă abia la câteva zile după naștere. Ulterior, culoarea ochilor devine galbenă.

Recomandări

Urmărește banii! Culisele scandalului PSD-PNL-USR pe tema noului Guvern

• Descoperă lucruri interesante și despre alte animale sălbatice din România

Curiozități despre lup

• În Europa, atacuri din partea lupilor au avut loc doar în situații de excepție, prin obișnuința cu oamenii sau în cazuri de rabie Studii din America de Nord și Europa arată că probabilitatea unor vătămări corporale din cauza lupilor este mai degrabă redusă, arată edu-wildlife.eu. În cele câteva cazuri de atacuri ale lupilor care au fost consemnate, animalele erau obișnuite cu oamenii, s-au aflat în situație de apărare sau erau bolnave de rabie.

• Performanțele fizice ale lupilor sunt cel puțin impresionante. În căutarea hranei ei pot parcurge peste 100 km într-o singură noapte. Viteza de alergare a lupului poate depăși 60 km/oră.
• Simțurile lupului sunt extraordinare. Nu doar mirosul este deosebit de fin, dar și auzul și văzul, lupul putând vâna foarte bine atât noaptea – timpul său preferat de vânătoare – cât și ziua sau în perioadele de amurg și dimineață. Acest animal are o mare rezistență la durere și un mare curaj în luptă.
• Mai mult decât performanțele fizice, lupul are și o inteligență deosebită. La vânătoare folosește felurite tactici, de la strategia de învăluire pe flancuri a prăzii la mânarea treptată către zone închise. De multe ori izbutește să observe și să ocolească capcanele puse pentru el. Laponii spun că „ursul are minte cât un om și putere cât șapte, iar lupul are putere cât un om și minte cât șapte”.
• Împerecherea lupilor are loc în lunile februarie-martie, după care lupul rămâne cu lupoaica, pentru a crește puii împreună. După aceea, lupii, inclusiv cățelandrii, se adună în haite, care, mai ales în iernile grele, se pot asocia între ele. După o gestație de 62-63 zile, lupoaica fată 4-6 pui, orbi cca. 2 săptămâni, alăptați vreme de 6 săptămâni.

Legende, credințe și povești despre lupi

Lupul a folosit ca simbol de daci, de licaoni și de alte popoare antice, chiar și romanii avându-l ca semn al începuturilor lor. De unde și legenda lupoaicei ce i-a hrănit pe Romulus și Remus.

În munții din Transilvania încă mai trăiesc lupi în număr mare, fapt ce a dat naștere numeroaselor legende despre oameni-lupi. La români există o veche tradiție în ceea ce privește lupul, privit cu teamă și admirație. În unele zone, ca de pildă în Ținutul momârlanilor, se păstrează încă tradițiile dacice ale legăturii cu lupul. Cei care se îngrijesc de lupi sunt sub protecția Sfântului Andrei și, chiar dacă la bătrânețe trupul lor este plin de cicatrici de la mușcăturile prea tari ale unor cățelandri sau lupi, nu se cunoaște nici un caz în care să fi fost sfâșiați ori mâncați de aceste animale. Acești oameni au fost una din cele două surse ale legendelor despre omul-lup sau licantropi.

Urmărește-ne pe Google News