„Dragă Adriana, am 35 de ani şi nu am fost căsătorită niciodată. Din păcate, toate relaţiile mele au eşuat. Îmi doresc un copil, dar ar însemna să-l cresc singură. Mă tem că nu voi face faţă acestei responsabilităţi, dar nici nu vreau să mai aştept. Ce să fac?
Ina M., Craiova.„
Răspuns: Dragă Ina, este important să înţelegi că din momentul în care vei hotărî să devii mamă, copilul va fi mai important decât tine şi va avea nevoie de toată atenţ a ta şi de sprijinul tău necondiţionat. E o decizie grea. Eu zic să mai aştepţi şi să nu disperi. Ieşi în lume, fă-ţi cunoştinţe noi şi poate vei întâlni un bărbat potrivit pentru tine. Orice s-ar zice, un copil are nevoie de ambii părinţi, care să-l iubească şi să-i fie alături. Mai gândeşte-te!
«M-am săturat de concubinaj»
„Dragă Bahmu, de câţiva ani, iubesc un bărbat însurat. M-am săturat de acest concubinaj şi recunosc că aş vrea mai mult de la viaţă. M-am săturat să-mi petrec sărbătorile singură. Cu iubitul mă înţeleg perfect, iar el mă asigură că atunci când copilul lui va mai creşte un pic, va divorţa. Să-l cred?
Bogdana, Cluj.„
Răspuns: Dragă Bogdana, se spune că în viaţă e bine să ai o relaţie cu un bărbat însurat, ca să-ţi dai seama ce te aşteaptă atunci când vei deveni, la rândul tău, soţie. ţi-ai asumat de la bun început statutul de amantă, dar, dacă acum ţi-ai dat seama că nu-ţi mai doreşti acest lucru, e mai bine “să rupi pisica”, aşa cum se spune, şi să-ţi vezi de viaţa ta. În plus, văd că eşti foarte naivă! Cum ai putea să crezi aceste minciuni cu “lasă, creşte copilul şi apoi mai vedem”?
Dacă, după aceea, îţi serveşte altă scuză, de exemplu, că aşteaptă întâi să devină bunic şi abia apoi divorţează? Chiar crezi aceste gogoşi? Eu cred că e doar un mod elegant de a-ţi spune că n-are de gând să îşi lase familia şi că, de fapt, lui îi convine de minune să trăiască aşa, şi cu nevastă, şi cu amantă. În plus, dacă te va lua pe tine de nevastă, te-ai gândit cine va prelua rolul amantei?