Mamă și fiică prinse în jocul crud al geloziei

Fata despre care vă scriu, Iris, a crescut sub ochii mei. Pe părinții ei i-am cunoscut prin intermediul unor prieteni de familie, soții Manolescu, în casa cărora ne-am întâlnit deseori, cei doi fiind renumiți pentru petrecerile pe care le organizau la sfârșit de săptămână.

Puștoaica, deși se plictisea îngrozitor de tare, era și ea nelipsită de la aceste reuniuni, chipurile ai ei dorind să o pregătească pentru viața mondenă. ședea întotdeauna pe un scaun din colțul ca-merei și căsca gura la toată lumea. Nu se băga în vorbă neîntrebată, dar împărțea cu gingășie zâmbete în stânga și-n dreapta, așa cum probabil fusese instruită de ai ei. Semăna foarte bine cu maică-sa, iar trupul gata să înflorească, chipul luminos și ochii strălucitori anunțau deja o viitoare domnișoară ce urma să sucească mințile multor bărbați.

Ana, mama ei, frânsese inimi nenumărate în tinerețe. și pe mine mă tulbura foarte tare: de câte ori le călcam pragul, mă comportam ca un adolescent. Uneori rămâneam pe gânduri și Cristi mă bătea cu mâna pe umăr:

— Hei, unde ți-e gândul? La nemurirea sufletului?

Mă înroșeam ca racul la față și mă scuzam fâstâncindu-mă că sunt preocupat de problemele de la serviciu.

Recomandări

Misterul avionului prăbușit la Vișina, Dâmbovița, pe 28 decembrie 1989. La bordul cursei speciale se aflau un jurnalist englez și 14 casete video filmate în timpul Revoluției

— Cu două frumuseți lângă tine și te lași copleșit de nimicuri? glumea el.

Ana îmi zâmbea în colțul gurii, iar Iris își pleca capul, rușinată.

— Cristi, ești un bărbat tare norocos… îngăimam eu, încet.

— Păi să știi că sunt! Am lângă mine două flori! Asta mică o să-mi dea mult de furcă! E leit maică-sa! îmi îndreptam privirea spre Iris. Nu mă puteam abține să-mi spun: „într-adevăr, o să facă furori prin târg. Din păcate, mă îndoiesc că se va uita la mine…” Simțindu-mă vinovat de ceea ce-mi trecea prin cap, tresăream și-mi impuneam să revin la realitate. Ana, femeie unsă cu toate alifiile, îmi bănuia gândurile întotdeauna. Zâmbea șăgalnic când mă vedea încurcat. Odată, mi-a spus:

— Masculul feroce din tine o simte pe Iris așa cum va arăta peste zece ani…

— Așa cum erai tu odinioară! a strigat încântat Cristi. Frumoasă ca o icoană, proaspătă, vioaie și cu un chef de viață nebun!

— Dar ce vrei să spui? Că m-am cam ofilit? Oh, m-ai supărat, să știi! Eu cred că încă mă țin bine…

— Departe de mine gândul ăsta! Dar ce vrei, anii trec, mai apare câte un rid, părul se albește…

— Vorbește pentru tine! Tu ai îmbă-trânit. Eu mă simt ca la douăzeci de ani!

Recomandări

Despre mitul „conflictului milenar” dintre români și maghiari, cu istoricul Sorin Mitu: „Comparați ce au făcut unii cu ceilalți englezii și irlandezii sau evreii și arabii”

în secunda următoare, Ana a dispărut într-una din camere. Cristi a râs:

— Nevastă-mea e în mare suferință. Se uită tot timpul în oglindă și își numără ridurile. Ferească Dumnezeu să bat vreun apropo… E încă frumoasă, numai că o necăjesc și eu puțin…

Am zâmbit. Cam amar, dar am zâmbit. Cu Ana nu am mai dat ochii în seara aceea. Bănuiesc că s-a pus pe treabă, adică la studiat cu atenție fiecare părticică din corpul ei. După câteva ore, după ce m-am despărțit de Cristi, am tras o fugă la soții Manolescu și le-am povestit episodul cu pricina.

— Ana este obsedată de bătrânețe. Uneori, chiar e invidioasă pe fiică-sa. Citesc asta în ochii ei. Vai și-amar de bietul Cristi! Aruncă cu banii în vânt pe tot felul de nimicuri, dorind să-i satisfacă mofturile de femeie ținută în puf!

Am aflat apoi că Ana era o răsfățată în adevăratul sens al cuvântului și cochetăria ei afecta puternic bugetul familiei. De mică fusese așa: în școală voia să iasă în evidență cu orice preț. De pildă, învăța cu mai multă râvnă la materiile predate de bărbați. Cum cel mai impozant profesor era cel de anatomie, la finele ultimului an de liceu s-a hotărât să dea admitere la Medicină. Din păcate, visul nu i s-a împlinit decât pe jumătate: nereușind să se vadă studentă, a urmat o postliceală de asistente medicale. în timp, a realizat că această poziție profesională o avantajează.

Recomandări

Nati Meir, condamnat la 11 ani de închisoare, adus în România. Autoritățile din Grecia au admis predarea sa

Un medic june, burlac și bun specialist ar fi fost „achiziția” ideală pentru a reuși să scape de grija zilei de mâine. Drept urmare, și-a pus tot farmecul în joc și l-a prins pe Cristi în mreje. I-a fost destul de ușor să-l cucerească, acesta fiind destul de neexperimentat la capitolul femei. în plus, prezenta enormul avantaj de a proveni dintr-o familie bogată, de medici. Cam așa a intrat Ana în lumea bună…

Pe Cristi l-a dresat apoi după cum i-a tunat. Absorbit de profesie, el îi cădea în brațe într-o stare de fericire nebună. Cu o frumusețe ca ea în casă și în societate, se simțea în al nouălea cer. Altfel, era un om cu picioarele pe pământ. știa că avea o nevastă catastrofală din punct de vedere financiar, dar se descurca totdeauna, calitățile de medic ajutându-l din plin. Pe deasupra, bafta completa totul. I-au picat în mână câteva moșteniri de la mai multe rude. Parțial, ele erau deja risipite, grație „talentelor” Anei. Dar nu conta: balta avea pește, iar nevasta îl răsfăța probabil cu nopți de amor fascinante.

— Dacă Ana l-ar părăsi, cred că ar înnebuni!

— Vrei să spui că-i este fidelă?

— Habar n-am, crede-mă. Flirtează de față cu el fără jenă, dar cam atât. Poate-l înșală, dar nimeni nu știe nimic…

Nu am luat în serios vorbele amicului meu. Am avut însă ocazia să simt totul pe pielea mea la scurtă vreme după discuție. Ana a început să-mi facă avansuri vădite. Mă copleșea cu complimente, de genul: „Ce bine arăți astăzi, George!” sau „Ochii tăi negri mă pun pe jar, frumosule!”, îmi zâmbea și își scutura pleoapele într-un fel aparte, se fâțâia mereu pe lângă mine, unduindu-și trupul. Sfânt să fi fost și tot n-ai fi rezistat! Chipul ei se lumina brusc când îmi citea pofta în priviri. Câteodată, de-abia mă abțineam să sar de pe scaun și să o strâng în brațe. Doar gândul că Cristi mi-e bun prieten mă făcea să dau înapoi. Ca să evit astfel de situații penibile, mi-am rărit vizitele și le băteam la ușă de cel mult de două ori pe lună. Nu am rezolvat însă mai nimic. Când mă vedea în prag, Ana striga feri-cită că are un oaspete de onoare și-mi sărea de gât, sărutându-mă pătimaș.

Câțiva ani, am rezistat ispitei. Dacă la început am fost speriat de moarte, cu timpul m-am obișnuit și chiar am început să mă amuz de fandoselile femeii care nu concepea în ruptul capului că nu mai este chiar așa de tinerică și ținea morțiș să mă pună pe jar. Cu toate acestea, farmecul ei pălea de la o zi la alta, odată cu maturizarea fiicei sale. Vedeam și eu asta, vedea și Ana, și tot cercul nostru de prieteni…

Ce să vă mai spun?! între mamă și fiică a început o concurență acerbă. Iris împlinise douăzeci de ani și devenise o frumusețe de fată, curtată de o mulțime de băieți. Faptul că nu trecea seară să nu sune vreunul la ușă ca să o invite în oraș o exaspera pe maică-sa, care, de acum, era chiar ridicolă cu insistențele ei de a fi atrăgătoare. Umbla numai în fuste și rochii scurte, se farda exagerat de tare și nu-și lăsa tocurile cui din picioare. Asta fără să mai pun la socoteală faptul că încerca să se comporte ca o școlăriță, ceea ce o făcea destul de caraghioasă. Firește, nu reușea să țină pasul cu Iris. Din cauza asta, privirile ei nu mai exprimau dragostea părintească, ci ura.

— Iris mă dezamăgește pe zi ce trece, mi-a spus ea, într-o seară, văzând că nu o scap din ochi pe fată. Habar n-are să se îmbrace, se comportă ca o țarancă și își cumpără lucruri numai de prost gust. îmi cere bani întruna, dar îi cheltuie fără rost, iar bugetul meu este limitat și ar însemna să mă lipsesc de anumite plăceri personale.

— Ana, sunt alte timpuri… am încercat eu să o îmbunez.

— Frumusețea a fost întotdeauna la modă! a sărit ea ca arsă. Iris însă face totul pe dos, uneori cred că o face intenționat. Nu știe să se facă atrăgătoare. Așa o să rămână toată viața: o idioată și o sperietoare! Dacă s-o găsi vreunul ca să o ia de nevastă, am să zic bogdaproste!

Vorbele ei erau pline de venin, dar știam motivul și nu mă lăsam im-presionat. Iris arăta ca o prințesă și o eclipsa în totalitate. Urmând parțial modelul mamei, fata ținea și ea să arate bine și, când voia să se dichisească, împrumuta totul de la mama ei, firește, fără să-i ceară voie. Scandalul izbucnea îndată ce mama descoperea fapta. Uneori, se certau de față cu oaspeții. Eu mă albeam ca varul în asemenea clipe. Cristi părea însă călit, privea totul cu calm și lăsa ca furia să se domolească de la sine.

— Ana, te rog, nu face din țânțar armă-sar, îi săream eu fetei în ajutor de câte ori eram martorul unui asemenea scandal.

Ana îmi arunca un zâmbet cuceritor, își cerea scuze și se explica:

— O înțeleg, vrea să fie cochetă. De acord, dar vreau s-o scap de obiceiul ăsta grosolan…

Vorbele ei îmi intrau pe o ureche și îmi ieșeau pe cealaltă, obișnuite deja cu ocările la adresa odraslei. Eu nu o vedeam decât pe Iris în fața ochilor, căci fata își pusese în minte să mă cucerească și făcea tot ce-i stătea în putință pentru asta. Cred că m-aș fi prins în joc de la bun început dacă nu aș fi avut o urmă de îndoială. Credeam că Iris vrea să-i facă în ciudă maică-sii și de aceea făcea pe dracu’ în patru ca să-i fiu iubit. M-am înșelat însă. Ea chiar mă iubea…

Era 31 decembrie și mă aflam ca invitat la familia Coman. Petreceam Revelionul împreună pentru a treia oară consecutiv. Cele două rivale, ca să zic așa, au apărut pe neașteptate, în toată splendoarea lor, tăindu-ne răsuflarea. Arătau superb amândouă, iar noi, bărbații, le-am cople-șit cu complimente. La un moment dat, m-am ridicat de la masă și am invitat-o pe Iris la dans. Maică-sa s-a înverzit la față de furie. Din când în când, Iris îmi zâmbea.

— Ești ca un fulg, i-am spus, fără să vreau. și dansezi foarte bine!

— Greșești! Sunt o balenă, nu așa spune mama? Pentru ea, sunt cea mai urâtă, cea mai proastă, cea mai needu-cată fată din câte există pe Pământ!

— Pentru mine strălucești ca un diamant! Spune-mi, cum de nu ai niciun partener în noaptea asta?

— I-am dat naibii pe toți! Mă plictisesc îngrozitor. Cel pe care-l iubesc îi pune pe toți în umbră…

— Aha, deci ai un iubit! i-am spus al-bindu-mă la față. Pot să știu cine-i noro-cosul sau este secret?

A oftat și s-a lipit toată de mine.

— Promiți că nu te superi?

— Doamne ferește! Ce-i cu vorbele astea? și de ce ar trebui să mă supăr?

— Ei bine, îl țin chiar acum în brațe pe cel pe care-l iubesc…

Nu-mi venea să-mi cred urechilor. Eu eram! La început, mi-am spus că-i o glu-mă de-a ei. Am privit-o fix în ochi, dorind să descopăr adevărul.

— Nu mă crezi… a continuat ea.

— Vezi dacă nu mai am douăzeci de ani ca tine? Sunt suspicios…

— Nu ai de ce! George, te iubesc de multă vreme. Nu este doar o joacă. Nu-mi pasă de mama, de tata, de ce vor spune când vor afla că te iubesc, nu vreau decât să fim împreună. Spre deosebire de mama, eu știu cum este să iubești. Ea nu l-a iubit niciodată pe tata. Nu știu de ce nu a părăsit-o, de ce continuă să trăiască lângă ea…

— Poate că tu ești cauza. Poate că nu vrea să te facă să suferi. Te-ai gândit la asta?

— Am timp suficient. Deocamdată, vreau un răspuns cinstit: crezi că am vreo șansă?

— Din fericire pentru tine, se pare că da, pentru că tocmai m-am despărțit de cineva care nu mă merita. și din păcate pentru mine, n-am de ales și te voi iubi, chit că voi face față cu greu iubirii unei puștoaice. în plus, vom avea probleme… știi la cine mă refer, nu?

— Mama este nebună după tine. I-am citit jurnalul. și-a imaginat niște scene de amor de te doare capul!

Profitând de câteva perechi dornice de dans, Iris m-a sărutat fugar pe obraz, fapt care însă nu i-a scăpat mamei sale. Ne-am pomenit cu ea lângă noi:

— Iris, e timpul să-mi lași partenerul în pace! i-a spus ea, răstit.

— La George te referi? Dar tata ce este pentru tine? Un papițoi?

— Nu ți-e rușine să vorbești așa? Ești o nesimțită, o neobrăzată… Cred că ai rămas acasă doar ca să mă enervezi!

— E treaba mea că nu m-am dus nicăieri. Poate că am avut un motiv serios… Poate că vreau să ți-l fur pe George de sub nas, mai știi?

Ana a dat s-o pocnească, dar eu i-am prins mâna din zbor. M-a străfulgerat cu privirea, apoi și-a plecat capul, dându-și seama că nu mai are ce face. Am cu-prins-o de talie și am început să mă învârt cu ea prin cameră, căci curioșii se strânse-seră ciorchine în jurul nostru și așteptau cu sufletul la gură un motiv de bârfă.

— Fata asta o să mă bage în mormânt. Ce tupeu! Să-mi spună că vrea să mi te fure! De parcă între noi ar fi ceva… Sau este, George, și eu nu știu? m-a întrebat ea, țuguindu-și buzele și mângâindu-mă pe gât.

Eram într-o situație imposibilă și, ca să scap, i-am spus că trebuie să mă duc la baie, lăsând-o singură în mijlocul perechi-lor. Brusc, am simțit o răsuflare în ceafă. M-am întors și am văzut-o pe Iris. Ne-am aruncat unul în brațele celuilalt, sărutându-ne apăsat…

— Ce faci cu fata mea? s-a auzit brusc un țipăt în casă. Ați întrecut măsura! Aici nu este bordel! Nu vă este rușine?

Ana mă urmărise și văzuse totul. Furibundă, m-a făcut cu ou și cu oțet, sub privirile uimite ale invitaților. Am plecat însă cu capul sus. și cu Iris de mână, căci ea nu a vrut să se mai despartă de mine.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News