10 comentariiMănăstirea Prislop este un lăcaș încărcat de istorie și a fost declarată monument istoric. În ciuda dimensiunilor mici, este considerată una dintre cele mai frumoase așezări monahale din Transilvania.
Cuprins:
Mănăstirea Prislop – scurt istoric
Nu se cunosc foarte bine începuturile mănăstirii. Deoarece era amplasată pe pământuri care ținuseră de nobilii români din Ciula, se poate presupune că ei au fost ctitorii laici ai locașului. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Mănăstirea Tismana, în Ungaria medievală. Se crede că bazele mănăstirii Prislop au fost puse de călugărul Nicodim.
În secolul al XVI-lea mănăstirea ajunge în ruină, dar este rezidită, în anul 1564, de domnița Zamfira, fiica lui Moise Voievod, din Țara Românească. Tânăra ajunge aici după ce tatăl său ar fi fost ucis într-o luptă. Specialiștii spun, însă, că Zamfira trebuie să fi reconstruit mănăstirea, pentru că ea, în calitate de femeie, nu avea dreptul, la acea vreme să ctitorească o mănăstire de bărbați.
Piatra funerară a Zamfirei, a rezistat vremurilor, până în zilele noastre. Un secol mai târziu ar fi fost întemeiată, la Prislop, o școală pentru preoți și tot acum este semnalată prezența cunoscutului Sfânt Ioan de la Prislop.
Din secolul al XVIII-lea mănăstirea devine una greco-catolică, iar 1948 revine la ortodocși. După 1948, toate lucrările de construcție și înfrumusețare din mănăstire au fost fie realizate personal de părintele Arsenie, fie după desenele și îndrumările sale. De aceea, părintele Arsenie Boca este considerat al treilea ctitor al Mănăstirii Prislop.
Mormântul lui Arsenie Boca de Mănăstirea Prislop
Mormântul părintelui Arsenie Boca de la mănăstirea Prislop constituie azi unul din importantele locuri de pelerinaj din țară, în ultimii ani numărul de pelerini veniți pe 28 noiembrie fiind de 30 000 – 40 000 de oameni.
Mormântul lui Arsenie Boca se află în cimitirul Mănăstirii Prislop, la mică distanță de peșteră Sfântului Ioan de la Prislop.
Arsenie Boca s-a născut în 29 septembrie 1910, în Vaţa de Sus, în judeţul Hunedoara. A absolvit Academia Teologică de la Sibiu şi Institutul de Belle Arte din din Bucureşti, frecventând în paralel şi cursuri de medicină. După patru luni petrecute la Muntele Athos, în Grecia, a intrat în monahism la mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, în judeţul Braşov.
Acolo, Arsenie Boca a fost preot şi stareţ până în noiembrie 1948, când a fost transferat de Mitropolitul Nicolae Bălan al Transilvaniei la Mănăstirea Prislop din Ţara Haţegului, până în mai 1959.
În comunism a întâmpinat numeroase dificultăți și a lucrat la Atelierele Patriarhiei Române din Bucureşti, sub ocrotirea Patriarhului Iustinian al României. După pensionare, în 1967, a pictat vreme de 15 ani la Biserica Ortodoxă „Sfântul Nicolae” din Drăgănescu (judeţul Giurgiu). A fost urmărit şi închis de comunişti de mai multe ori. A murit la Sinaia în 28 noiembrie 1989, însă a fost înmormântat la Mănăstirea Prislop.
Mulţi pelerini cred că pot fi ajutaţi în problemele de sănătate sau familiale rugându-se la mormânt. Pelerinii pot fi văzuţi aducând cu ei la mănăstire haine, fotografii sau alte obiecte personale pentru a le atinge de crucea din lemn de la căpătâiul monahului. Cel mai mare pelerinaj are loc în 28 noiembrie, când este comemorat părintele Arsenie Boca.
Cum ajungi la Mănăstirea Prislop
Tronsonul de drum judeţean modernizat facilitează accesul turiştilor din Ţinutul Pădurenilor la Mănăstirea Prislop, dar şi a celor care pornesc din Hunedoara, din zona Castelului Corvinilor, prin Teliuc, spre mormântul lui Arsenie Boca.
Distanţa dintre Hunedoara şi Mănăstirea Prislop pe ruta Teliuc – Cinciş – Silvaşul de Jos este aproxmativ egală cu cea de pe ruta Hunedoara – Hăşdat – Silvaşul de Jos, de 20 de kilometri.
Program de vizitare
La Mănăstirea Prislop, la fel ca în cazul celor mai multe mănăstiri din România, intrarea este gratuită pe tot parcursul anului. Programul de vizitare la Mănăstirea Prislop este zilnic, între orele 8.00 – 20.00
Legenda Mănăstirii Prislop
Se spune că un tânăr pe numele Ioan, din satul Silvaşul de sus – în hotarul căruia se afla şi Sf. Locaş Mănăstirea Prislop – a părăsit casa părintească, s-a închinoviat în obştea călugărilor de le Prislop. Ducea astfel o viaţă aleasă de rugăciune, împletită cu munca şi săvârşirea de fapte bune.
După un număr de ani, dorind să ducă o viaţă şi mai liniştită, retrasă cu totul de lume, a găsit un loc, cam la 500 metri de mănăstirea Prislop, pe malul prăpăstios al râului Slivuţ (Silvuţ), unde şi-a săpat singur cu mari nevoinţe, o chilie de piatră, cunoscută până azi sub numele de „chilia” sau iarăşi „casa sfântului”.
Aici şi-a petrecut restul zilelor în neîncetate rugăciuni şi ajunări, întocmai ca marii nevoitori întru cele duhovniceşti din primele veacuri creştine. Legenda spune că a fost voia lui Dumnezeu ca viaţa lui îmbunătăţită să se sfârşească prea devreme.
Spune tradiţia populară că pe când îşi făcea o fereastră la chilia lui, doi vânători de pe versantul celălat al prăpastiei l-au împuşcat, fără să ştie cine era. Aşa s-a săvârşit din viaţă Cuviosul Sihastru sau Sfântul Ioan de la Prislop.