Comentează- Arhivele Naționale au precizat pentru Libertatea că instituția este interesată de 60 de loturi de documente puse în vânzare, acestea făcând referire la Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu și Paul Goma.
Instituția și-a exercitat dreptul de preempțiune pentru manuscrisele vizate, conform legislației în vigoare. Acest lucru înseamnă că are prima opțiune de a le cumpăra, la prețul la care se oprește licitația.
Două manuscrise, clasate ca „tezaur național”
De asemenea, Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor a avizat pentru clasare la fondul „tezaur” două dintre manuscrisele lui Mircea Eliade:
- Caietul-manuscris „Amintiri din retragere” – care are prețul de pornire de 4.000 de euro și o valoare estimată de 6.000-12.000 de euro;
- Manuscrisul eseului „Misterele și inițierea orientală” – care pleacă de la prețul de 3.000 de euro, fiind estimat la 4.500 – 9.000 de euro.
Ambele piese fac parte din colecția Mircea Handoca – editorul de după 1989 al lui Eliade în România. După clasare, ele sunt considerate bunuri culturale „de valoare excepțională pentru umanitate”.
Ministerul Culturii, așteptat la negocieri
Conform legii, piesele clasate nu mai sunt scoase la licitație, dacă Ministerul Culturii își exercită dreptul de preempțiune și le cumpără la prețul negociat cu proprietarii.
De altfel, directorul Historic, Cezar Florea, susține că a fost declanșată deja procedura prin care statul le va cumpăra cu prețul de pornire, la care se adaugă 20% – comisionul casei de licitații. Ministerul Culturii nu a confirmat până acum informația solicitată de Libertatea.
De 18 dintre piesele referitoare la Eliade este interesată și Biblioteca Județeană Alexandru și Aristia Aman din Craiova, pentru viitorul Muzeu al Cărții și Exilului Românesc. În 2019, instituția amintită a mai cumpărat 69 de loturi de documente referitoare la Eliade, tot la o licitație organizată de Historic.
Presa a scris în ultimele zile că și Academia Română este interesată de documentele referitoare la Eliade, în măsura în care găsește resurse financiare pentru a le cumpăra.
Digitalizarea, o soluție?
Pe 7 aprilie, Historic scoate la licitație 176 de loturi de documente aflate în colecții private, din care peste 90 sunt legate de numele marelui scriitor și istoric al religiilor.
Cercetătorii operei lui Eliade au atras atenția că vânzarea manuscriselor lui Mircea Eliade, fără digitalizarea în prealabil a acestora, pune în pericol opera în întregime.
După 1989, multe dintre manuscrise au ajuns în posesia lui Mircea Handoca, iar acum sunt vândute în cadrul unor licitații private.
Statul ar trebui să se implice în acest caz, afirmă cercetătorul Eugen Ciurtin. Interesul public este evident, pentru că Eliade „nu este în niciun caz un scriitor privat”.
În consecință, spune el, arhiva despre Eliade ar trebui să fie și ea publică. „Există cel puțin 10.000 de pagini inedite și multe alte volume care nu au fost niciodată editate corect sau traduse”, declară Ciurtin.
Ca soluție, el propune digitalizarea – obligatorie, sistematică, profesionistă, transparentă, centralizată și accesibilă gratuit – a tuturor pieselor care trec prin orice licitație. Concret, este vorba despre înființarea unei Administrații Digitale a Fondului Licitat Național. În format digital, documentele ar putea fi oricând studiate de cercetători, chiar dacă ele sunt deținute și tranzacționate de colecționari.
„Una este să reclami posesia unui manuscris unicat, alta e să oprești să fie consultat, cu deceniile, conținutul lor exact. Fără ediție critică și fără catalog al manuscriselor, când spunem «Eliade» nu știm exact ce spunem”, mai afirmă acesta.
Arhive în pericol în caz de cutremur
Digitalizarea ar trebui introdusă la toate bibliotecile și arhivele publice mari din România, crede președintele Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, Ernest Oberländer-Târnoveanu.
Am facilita astfel accesul publicului, dar și al cercetătorilor. Din păcate, multe arhive sunt păstrate în clădiri nu foarte sigure la un eventual cutremur. Digitalizarea este absolut necesară.
Ernest Oberländer-Târnoveanu:
El se abține însă să comenteze situația documentelor din arhivele private, spunând că acestea pot fi digitalizate „numai dacă proprietarii doresc”.
Cercetători versus colecționari
În schimb, directorul Historic, Cezar Florea, consideră că dacă manuscrisele ar fi la dispoziția tuturor, și-ar pierde din valoare pentru colecționari.
„Un manuscris inedit este mult mai valoros decât unul cunoscut. De exemplu, Eliade a scris în tinerețe «Romanul adolescentului miop» (care a rămas timp de 60 de ani în manuscris). Cartea a fost publicată de Mircea Handoca abia în 1989, cu câteva zile înainte de Revoluție. Manuscrisul a rămas în posesia familiei Handoca, bănuiesc. Dacă acea carte nu era publicată, iar manuscrisul complet, inedit, ar fi scos azi la licitație, el valora de o sută de ori mai mult”, a explicat Florea.
În concluzie, colecționarii nu văd cu ochi buni ideea digitalizării documentelor deținute în colecții private. „Cercetătorii să strângă și ei bani, cum strângem noi, ani buni, ca să cumpărăm obiecte de valoare. Asta este pasiunea noastră, a colecționarilor”, încheie acesta.