5 comentariiDescoperă curiozități și lucruri interesante despre Marea Roșie:
Cuprins:
Despre Marea Roșie
Marea Roșie este situată între Asia și Africa și are ieșire la Oceanul Indian. Marea Roșie se conectează la Oceanul Indian prin strâmtoarea Bab el Mandeb și Golful Aden la sud. La nord de Marea Roșie se află Peninsula Sinai, Golful Aqaba și Golful Suez, care apoi duce în Canalul Suez.
Temperatura la suprafața apei este relativ constantă la circa 21–25 °C, iar temperatura și vizibilitatea rămân bune până la o adâncime de 200 m, însă marea este cunoscută pentru vânturile sale puternice și curenții locali înșelători.
Marea Roșie se extinde spre sud-est de la Suez, Egipt, pe aproximativ 1.930 km până la strâmtoarea Bab el-Mandeb, care se leagă de Golful Aden și de acolo cu Marea Arabă Mare. Din punct de vedere geologic, Golfurile Suez și Aqaba (Elat) trebuie considerate ca prelungirea nordică a aceleiași structuri. Marea separă coastele Egiptului, Sudanului și Eritreei la vest de cele ale Arabiei Saudite și Yemenului la est. Lățimea sa maximă este de 190 de mile, cea mai mare adâncime de 3.040 de metri și suprafața sa este de aproximativ 450.000 de km pătrați.
În straturile de pe fundul mării, cercetătorii au descoperit bogate resurse minerale. Acestea sunt ,alături de petrol și navigație, principala sursă de venituri a țărilor din regiune.
De ce se numește Marea Roșie
Marea Roșie conține unele dintre cele mai calde și mai sărate ape marine din lume. Numele său este derivat din schimbările de culoare observate în apele sale. În mod normal, Marea Roșie este de un albastru-verde intens. Ocazional, totuși, este populat de flori ale algei Trichodesmium erythraeum, care, atunci când mor, transformă marea într-o culoare maro-roșiatică.
Marea a purtat de asemenea numele de „Golful Arab” în majoritatea surselor europene până în secolul XX. Acest lucru provine din sursele grecești mai vechi. După Herodot, Strabon și Ptolemeu, toate sursele europene denumesc această întindere de ape „Sinus Arabicus”, rezervând denumirea de „Marea Erythrias” (Marea Roșie) pentru apele din jurul sudului Peninsulei Arabice, cunoscute astăzi drept Oceanul Indian.
Scurt istoric
Cei care au încercat o misiune de explorare a Mării Roșii pentru prima dată au fost egiptenii. În Biblie, povestea lui Moise prezintă cum fiul unei sclave i-a dus pe evrei peste ea, către libertate, folosind puterea divină. Totuși, un marinar grec, Hippalus, a oferit o dimensiune internațională Mării Roșii, prin relatarea călătoriei sale în Marea Eritreei, și a deschis-o astfel comerțului cu Asia.
Napoleon Bonaparte a fost însărcinat de Franța, în 1798, cu invadarea Egiptului și ocuparea Mării Roșii. Deși a eșuat în sarcina sa, inginerul J.B. Lepere, care a luat parte la ea, a revitalizat planurile pentru un canal, care fusese vizat încă din perioada faraonilor. Canalul Suez s-a deschis în noiembrie 1869. În acea perioadă, britanicii, francezii și italienii își împărțeau posturile comerciale.
Acestea au fost treptat dezafectate după primul război mondial. După cel de-al doilea război mondial, americanii și sovieticii și-au extins influența pe fondul creșterii traficului petrolierelor. Totuși, în urma războiului de șase zile, Canalul Suez a fost închis între 1967 și 1975. Chiar și astăzi, în ciuda patrulelor din partea flotelor maritime importante în apele Mării Roșii, Canalul Suez nu și-a recuperat complet supremația asupra drumului pe la Capul Bunei Speranțe, rută considerată mai sigură.
Flora și fauna
Marea Roșie reprezintă mediul de viață a numeroase specii de nevertebrate și a 200 de specii de corali. Face parte din Marele Rift African și este cea mai nordică mare tropicală a lumii.
Există o diversitate neasemuită de specii în Marea Roșie, mai ales în ceea ce privește recifele de corali și bancurile de scoici. Prin urmare, marea este deosebit de atrăgătoare pentru oamenii de știință și pentru amatorii de scufundări. Înotând aici, turiștii pot întâlni delfini . Scufundătorii trebuie să fie atenți la feluritele specii de rechini ,de pisici de mare și de stele de mare otrăvitoare. De-a lungul coastelor, mai ales în Egipt, au fost înființate numeroase școli de scufundări, care fac posibilă cunoașterea lumii adâncurilor, chiar și pentru amatori.
Curiozități despre Marea Roșie
- Marea Roșie împarte țărmutile cu Israel, Iordania, Arabia Saudită, Yemen, Egipt, Sudan, Eritreea și Djibouti.
- Volumul de apă al Mării Roșii este de aproximativ 233.000 km3.
- Are aproximativ 200 de tipuri de corali moi și tari, 1000 de specii de nevertebrate și peste 1200 de specii de pești, aproximativ 10% dintre aceștia nu se găsesc nicăieri altundeva pe planetă.
- Marea Roșie împreună cu Marea Neagră, Marea Albă și Marea Galbenă sunt cele patru mări numite în engleză după culori comune.
- Datorită evaporării, această mare este una dintre cele mai sărate ape din lume.
- Există 25 de insule în Marea Roșie, printre care se numără insula Brothers, insula Rocky, insula Giftun, insula Tiran, insula Zabargad, insula Shedwan, insula Perim și insula Harnish.
- Adâncimea medie a Mării Roșii este de 490 de metri, iar adâncimea maximă care se află la nord de strâmtoarea Tiran este de 2.211 metri.
- În timpul verii, temperatura apei de suprafață a Mării Roșii este de aproximativ 26°C în nord și crește până la 30°C în sud. Temperatura apei variază în timpul iernii.
- Peștele clovn Nemo poate fi găsit ascuns în tentaculele anemonelor de mare colorate.
- Marea Roșie se numește Bahr al-Ahmar în arabă.
- Vechii egipteni erau cunoscuți ca primii care au explorat această mare.
- În 1798, Franța a eșuat în încercarea de a invada Egiptul și de a captura Marea Roșie.
Legenda lui Moise și Marea Roșie
Scena în care Moise desparte apele Mării Roşii, pentru a-i ajuta pe evrei să fugă de armata faraonului, este una din cele mai cunoscute povestiri din Biblie.
Locul prin care evreii ar fi traversat Marea Roşie este considerat a fi actualul Golf Suez, în partea de nord a mării.
Biblia precizează că în noaptea fugii evreilor din Egipt era Lună plină, iar în aceste nopţi refluxul este cel mai puternic, iar fundul mării avea să rămână uscat şi mai mult timp, susțin cercetătorii care încearcă să găsească o explicație științifică pentru această povestire.