Cuprins:
Autor a numeroase opere literare, sciitorul Marin Preda a avut el însuși o viață demnă de roman sau chiar de scenariul unui film.
Cine a fost Marin Preda
Marin Preda s-a născut pe 5 august 1922, la aproape patru ani de la încheierea Primului Război Mondial, în comuna Siliştea-Gumeşti din judeţul Teleorman. Cel ce avea să devină cel mai mare prozator român a venit pe lume în familia lui Tudor Călăraşu şi a Joiţei Preda, cei doi având deja trei, respectiv 2 copii din căsniciile anterioare. Pe lângă Marin, aceștia au mai avut împreună pe Ilinca şi pe Alexandru, formând astfel o familie cu adevărat numeroasă, dar cu venituri prea modeste.
Părinții lui Marin Călăraşu, cum era trecut la școală, nu acordau foarte multă importanță studiului, motiv pentru care acesta a terminat cu chiu, cu vai clasele primare. Micul Marin lipsea frecvent de la şcoală din pricina muncilor gospodăreşti la care trebuia să ia parte. Chiar și așa, era cel mai bun din clasă.
Marin Preda s-a încăpățânat însă să urmeze calea cunoașterii, chiar dacă, pentru asta, a plătit, până la urmă, cu o malarie și cu o miopie.
Ulterior, familia sa, satul unde a copilărit, frații și surorile sale, învățătorul său devin, la un moment dat, personaje în cărțile sale. În jurul lor se vor clădi schițe, nuvele, romane de succes.
Viața și operele lui Marin Preda
Fără niciun ajutor din partea părinților, după ce trecuse deja prin multe încercări, Marin Preda se încăpățânează să-și termine studiile la București. A început să scrie bine încă din școală și impresiona adesea. Apoi, decide că nu se întoarce în Siliștea-Gumești, preferând să rămână în București, de multe ori fiindu-i foame și neavând unde să se ducă în altă parte decât în garsoniera minusculă a fratelui său, Nilă.
În anul 1941, Marin Preda şi-a găsit un post de corector la ziarul Timpul, unde a debutat un an mai târziu cu schiţa “Pârlitu“. Între anii 1943-1945, cât a îndurat stagiul militar, și-a întrerupt activitatea editorială. Deși riscant, ulterior şi-a făcut curaj şi a prezentat mai multe momente de-acolo în romane precum “Viaţa ca o pradă“ şi “Delirul“. După ce a revenit la Bucureşti, deloc ușor, s-a reintegrat în lumea presei şi a devenit corector la publicaţia “România liberă“.
Marin Preda trece prin redacțiile mai multor ziare și abia în 1955 publică “Moromeții”. Un lucru mai puțin știut este faptul că romanul a fost publicat la insistențele iubitei sale, care a găsit manuscrisul din întâmplare într-un sertar. În anul imediat următor, Marin Preda primește Premiul de Stat, chiar pentru romanul “Moromeții”.
În anii ce urmează, Marin Preda reușește să iasă din săracia cruntă de până atunci, destinul său luând calea către faimă, bani, recunoaștere. Ia naștere un scriitor nou, cu un cuvânt clar și dur.
Totuși, alte romane ale sale nu au fost primite la fel de bine, precum “Moromeții”, de Partidul Comunist. “Cel mai iubit dintre pământeni”, în ale cărui pagini Marin Preda prezintă ororile comunismului din perioada anilor 50, a fost retras imediat de pe piață. Romanul nici nu ar fi văzut lumina tiparului dacă nu ar fi apărut chiar la editura condusă de Marin Preda.
După numai câteva săptămâni, Marin Preda a fost găsit mort, cauza oficială fiind “asfixierea mecanică”. Mai exact, potrivit raportului medico-legal, „moartea lui Marin Preda a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condițiile unei come etilice”. Familia sa, dar și mulți dintre apropiați au susținut că scriitorul a fost ucis de Securitate.
Operele lui Marin Preda
Creația literară a lui Marin Preda este una extrem de valoroasă pentru literatura română. El înșuși obișnuia să spună că literatura a fost singura dragoste care nu l-a trădat, Marin Preda fiind căsătorit de trei ori de-a lungul vieții sale.
Romane:
- Moromeții (1955)
- Moromeții – volumul II (1967)
- Marele singuratic (1972)
- Întâlnirea din pământuri (1974)
- Viața ca o pradă (1977)
- Cel mai iubit dintre pământeni (1980)
- Intrusul (1968)
- Imposibila întoarcere ediția a II-a (1972)
- Delirul (1975)
Nuvele:
- Întâlnirea din pământuri (1948)
- O adunare liniștită (1949)
- Desfășurarea (1952)
- Ana Roșculeț (1949)
- Ferestre întunecate (1956)
- Îndrăzneala (1958)
- Friguri (1963)
Schițe și eseuri
- Pârlitu’ (1942)
- Strigoaica (1942)
- Salcâmul (1942)
- Calul (1942)
- Noaptea (1942)
- La câmp (1942)
- Rotila (1943)
- Colina (1943)
- Plecarea
- Înainte de moarte
- Iubire
- În ceață
- Măritișul
- Nepotul
- Întâia moarte a lui Anton Tudose
- Dimineața de iarnă
- Povestea unei călătorii
- Obsedantul deceniu (1970)
- Imposibila întoarcere (1971)
Filme, ecranizări după operele lui Marin Preda
Desfășurarea
- Marele singuratic
- Moromeții
- Delirul
- Cel mai iubit dintre pământeni
Romanul “Moromeții” de Marin Preda
Romanul “Moromeții” ocupă un loc distinct în literatura română, devenind ulterior și scenariu de film.
În 1955, anul în care a văzut lumina primul volum din “Moromeţii“, Marin Preda îi scria soției sale cum încă nu ştia cu certitudine care e scopul cărţii. În romanul “Moromeții” este prezentată povestea unei familii patriarhale dintr-un sat românesc, înainte de anii 40, când tatăl îşi pierde autoritatea în faţa copiilor. Toate astea în timp ce tensiunile politice din ţară afectează atât relaţiile de-acasă, cât şi din comunitate.
Moromeții – volumul I
Tema centrală a romanului Moromeții este lupta pentru libertate în contextul fatalității istorice. Opera este una complexă, presărată cu mult umor și ironie și vorbește despre dragoste, relații umane și profunzimea satului românesc înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.
„În Câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare; viaţa se scurgea aici fără conflicte mari“. Aşa începe primul volum Moromeții, dar se va încheia cu un nor negru: „În următorii ani, gospodăria ţărănească continuă să se ruineze. Moromete intră într-o lungă stare depresivă din care n-avea să fie scos decât de marile zguduiri care se apropiau. Peste trei ani izbucnea cel de-al Doilea Război Mondial: timpul nu mai avea răbdare“.
Moromeții- volumul II
Cel de-al doilea volum din „Moromeţii“ vede lumina zilei 12 ani mai târziu. Întrebat despre acest volum, Marin Preda însuși spune:
„Părerea mea e că un ţăran, chiar dacă ajunge doctor în filosofie, tot ţăran rămâne. Ideea de familie, de pildă, va fi la el aceeaşi ca la un ţăran. Despre dragoste va gândi tot ca părinţii săi, despre cinste şi demnitate va avea aceleaşi reprezentări, într-un cuvânt, concepţia lui despre lume, chiar dacă va fi un admirator avizat al lui Kant, va fi una ţărănească.(…) Adevărate sunt sentimentele. Ficţiuni sunt împrejurările“ -spune el despre Moromeții.
Potrivit criticilor, romanul Moromeții de Marin Preda a reușit să surprindă cu multă grație identitatea și spiritul autentic românesc.