ComenteazăAngajată la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui, Maricica are grijă zilnic de patru bătrâni singuri, cu probleme de sănătate.
Pentru mulți dintre noi, “lucrător social” este un alt job din nomenclatorul de meserii. Pentru Maricica și pentru zeci de bătrâni în nevoie este însă un alt mod de a da și a primi dragoste.
Rămasă fără serviciu după închiderea fabricii unde lucra, Maricica Hodorcă (56 de ani) a aflat despre această meserie la o nuntă. La început, i-a fost foarte greu, venind dintr-un domeniu fără legătură cu asistența socială. În timp, prin perseverență și compasiune, a ajuns să-și facă meseria cu dragoste, chiar dacă primește doar 1.500 de lei pe lună.
Program zilnic de opt ore, câte două pentru fiecare bătrân
Începe serviciul la ora 8.00. Dar nu la vreun birou călduț, unde să-și savureze cafeluța, ci la locuința primei bătrâne de care are grijă, o femeie cu cancer în stadiu avansat. O ajută să se spele și să se îmbrace, îi pregătește masa și apoi se apucă de curățenie. Totul, în două ore, pentru că alte trei bătrâne își așteaptă “fiica adoptivă”.
“Trebuie să mă mișc foarte repede. Ca să nu am timpi morți, stabilesc cu fiecare în parte, cu o zi înainte, de ce anume are nevoie. Pe drum, le fac cumpărăturile sau le achit facturile. Când ajung, le fac curățenie ori mâncare. Cele mai importante pentru aceste ființe fragile sunt însă cuvintele calde și afecțiunea de care nu mai au parte de mult”, mărturisește Maricica Hodorcă.
Maria Agatinei are 77 de ani și și-a pierdut ambii fii răpuși de cancer, la 38 și 40 de ani. Pentru ea, doamna Maricica este “și fiică, și mamă, și soră și toate rudele la un loc”.
“Este o compatibilitate între noi de neînțeles. Ea este și cea care mă va îngropa. Am pregătit totul”, ne mărturisește Maria Agatinei.
Și pentru Valeria Popoiu, o femeie ajunsă la 82 de ani, căreia Dumnezeu nu i-a dăruit copii, doamna Maricica este singurul sprijin.
“Când ajunge la mine, Maricica este deja la capăt de drum. De aceea, o rog să stea un pic pe pat, să-și tragă sufletul, pentru că o văd epuizată”, spune Valeria Popoiu.
„Îi iubesc ca pe propriii părinți”
În 12 ani, Maricica Hodorcă a avut grijă de 11 bătrâni, din care șase și-au dat duhul în brațele sale.
“Dacă nu-ți faci meseria cu dragoste, atunci te cerți. Când simt că-mi pierd răbdarea, întorc capul și spun «Tatăl nostru»”, mărturisește Maricica.
Copil fiind, visa să devină educatoare. Nu a fost să fie și nici nu a avut copii, însă destinul i-a hărăzit altceva: să îngrijească bătrâni.
“Mă cheamă tot timpul în Italia surorile mele, care câștigă câte 800-900 de euro îngrijind bătrâni. Nu renunț pentru nimic la ce fac aici! Îmi place țara mea. Așa că, decât înjurată pentru 800 de euro în Italia, mai bine iubită în Vaslui pe salariul minim. Prefer să șterg o româncă la fund și să spună bogdaproste”