ComenteazăDupă 15 ani de viață comună, căsnicia devine ceva firesc, precum spălatul pe dinți, ai impresia că va continua la nesfârșit fără probleme. în realitate, lucrurile nu stau chiar așa. în cei 15 ani de conviețuire, nu mi-a trecut prin cap nicio clipă că soțul meu, Andrei, m-ar putea înșela. De ce ar fi făcut-o? Aveam o viață de invidiat, aveam tot ce ne doriserăm – un copil minunat, o casă pe gustul nostru, profesia era pentru fiecare o bucurie. Munceam amândoi mult, dar ne bucuram în continuare foarte mult când ajungeam acasă, seara, și ne întâlneam. în 15 ani n-am fost despărțiți decât câteva zile, din cauza unor deplasări, ne iubeam și ne doream la fel de mult și ni se făcea în continuare dor unul de altul, când trebuia să lucrăm mai mult ca de obicei. Nu se întâmplase nicio-dată ca eu sau Andrei să uităm ziua de naștere a celuilalt sau aniversarea căsătoriei. Totul părea un vis devenit realitate.
Sau cel puțin așa credeam eu. într-o sâmbătă dimineață, m-am apucat să fac ordine, afară era tot mai cald și trebuia să așez hainele în dressing. Pe reverul unuia dintre sacourile lui Andrei am găsit câteva fire de păr lung, roșcat, iar eu eram tunsă scurt și eram șatenă. Andrei îmi vorbise de câteva ori despre noua lui secretară, o tânără pe care o angajase la firmă în urma rugăminților unuia dintre colaboratori, dar, din spusele lui, Silvia nu părea să aibă „profilul” unei femei care sucește mințile bărbaților. Obținuse o bursă și lucra pe brânci la doctorat, sperând că-și va găsi apoi un post în străinătate. Eu eram prietenă cu una dintre colaboratoarele lui Andrei, soția unui fost coleg de-al lui de facultate, vorbeam din când în când la telefon și ne mai vedeam la o cafea. M-am gândit că n-ar fi rău să am o discuție cu Magda, să lămuresc lucrurile, să nu las niște aiureli care mi se strecuraseră în minte să-mi întunece rațiunea. Zis și făcut. Am sunat-o pe Magda, ne-am întâlnit în oraș și am chestionat-o discret despre „comportamentul” soțului meu. Din spusele ei, totul părea neschimbat, m-am simțit și prost când Magda m-a întrebat dacă avem probleme.
în general, sunt o femeie rațională, dar uite că Aghiuță s-a strecurat în sufletul și în mintea mea și era cât pe ce să-și atingă scopul. Am aruncat firele de păr pe care le ascunsesem într-o punguță, așa cum pro-cedează criminaliștii când găsesc astfel de probe la locul faptei și, odată cu ele, am alungat și gândurile, și îndoielile care-mi tulburaseră viața.
Peste două săptămâni era ziua lui Andrei, invitaserăm câțiva prieteni și trebuia să mă ocup de petrecere. în ziua aceea, am pornit cu dreptul: am făcut dragoste, i-am oferit un cadou (ceasul pe care și-l dorea de multă vreme), am luat micul dejun toți trei în grădină, iar Sebastian, fiul nostru, ne-a făcut clătite. Erau primele lui clătite, extrem de pufoase și reușite, și i le-am lăudat amândoi.
— M-a învățat bunica, ne-a spus el, mândru.
Părea un început de zi perfect. Era vineri, eu îmi luasem liber, iar Sebastian m-a rugat să-l las să lipsească de la școală, ca să mă ajute la pregătiri.
După ce Andrei a plecat, mi-am văzut de treburi, iar Sebastian s-a ținut mai tot timpul după mine prin casă. Hotărâserăm să facem petrecerea chiar în seara aceea, ca să ne putem petrece apoi weekendul numai noi trei. Mi-am dat seama că invitasem destul de multă lume, mai multă ca de obicei, și mă întrebam cum o să avem loc în grădină cu toții. Din fericire, vremea era foarte frumoasă, era cald și se anunța o seară minunată.
După ce au venit cei de la firma de catering și am terminat cu pregătirile, m-am dus să fac un duș, să-mi odihnesc puțin picioarele și să-mi aleg ținuta. Sebastian a insistat să port rochia lui preferată, pe care mi-o adusese Andrei dintr-o deplasare în Italia, o rochie care, într-adevăr, parcă fusese croită special pentru mine. și eu eram uimită cât de bine îmi venea. Am stat în pat vreo jumătate de oră, timp în care Sebastian mi-a tot vorbit despre noua lui colegă de
clasă. Mi-am dat seama că fiul meu trăiește prima lui dragoste și m-am bucurat pentru el. Spre seară, a apărut și Andrei, sărbătorise deja și la firmă, și era puțin obosit. Colegii îi organizaseră o petrecere-surpriză, împlinea 40 de ani și băuse cam multă șampanie. L-am lăsat să doarmă, iar eu și fiul meu ne-am dus să vedem dacă totul e gata, iar peste câteva minute a venit tatăl prietenului lui Sebastian să-l ia la ei. știam că Sebastian era puțin neliniștit, se temea ca nu cumva să fim prea obosiți a doua zi să mai putem pleca, așa cum îi promiseserăm. L-am îmbrățișat și i-am urat o seară plăcută, apoi i-am jurat, cum făceam noi în joacă deseori, că nu-mi voi călca promisiunea.
Cum a plecat fiul meu, au început să apară invitații și abia am mai avut timp să respir. Printre ultimii au venit patronul firmei, unde Andrei era director executiv și asociat, cu familia, soția și fiica lui, o roș-cată fermecătoare. Adela, roșcata, era studentă la Drept, iar vara lucra de plăcere la firma tatălui ei. De cum am văzut-o, am avut o strângere de inimă, dar… eram prea ocupată să dau frâu liber gândurilor negre.
Am încercat să fiu atentă dacă Andrei îi acordă roșcatei mai multă atenție decât altor invitați, dar n-am observat ni-mic. Roșcata râdea tot timpul, arătându-și dinții splendizi ca un șirag de perle. Un singur detaliu m-a frapat – toată seara nu a băut deloc alcool și nu a fumat nici măcar o țigară. Un lucru destul de neobișnuit pentru un tânăr de vârsta ei, nu părea să aibă mai mult de 22-23 de ani.
Când petrecerea se apropia de sfârșit, au apărut și fratele lui Andrei cu soția. și-au cerut scuze pentru întârziere, n-am auzit exact ce se întâmplase, pentru că invitații, care îl cunoșteau bine, i-au cerut să ne cânte. Iosif și-a adus chitara și a început să cânte. N-a mai plecat nimeni până dimineață.
Când s-a întors Sebastian, gata de drum, și l-a văzut pe unchiul lui, a înțeles că s-au schimbat planurile. Dar nu s-a supărat. Iosif îi adusese o grămadă de cadouri, le-au cărat amândoi în camera lui Sebi, care n-a mai venit nici să mănânce, atât a fost de aca-parat de tot ce primise. Iosif ne-a povestit pe unde a mai umblat, prin ce ținuturi îndepărtate, iar Nora, cumnata mea, se strâmba din când în când.
— știu că soția mea nu e deloc încântată că nu mă hotărăsc să stau și eu locului, ca tot bărbatul normal, dar noroc că mă iubește așa sunt. Nu-i așa, draga mea?
— Până într-o zi, când o să mă satur.
Nora avea un mic magazin, în care vindea tot felul de ciudățenii aduse de Iosif de prin drumurile lui. și nu ducea deloc lipsă de clienți. Asta era alinarea ei. Printre clienții ei erau tot felul de vedete, de VlP-uri, iar ea era mândră de asta. De fiecare dată când ne întâlneam, eu și cumnata mea nu ratam ocazia să ne mai înțepăm puțin. De data asta, Nora mi-a spus în șoaptă că ar trebui să fiu mai atentă pe unde umblă „scumpul” meu soț și cu cine.
— Nu vreau să-ți stric ziua, dar am o prietenă care mi-a șoptit că Andrei se ține cu o roșcată. și asta n-ar fi nimic, dar se pare că tipa îl va face, peste ceva timp, tată pentru a doua oară. Fii cu ochii în patru!
La început, m-am gândit că trebuie să fie doar niște simple răutăți, pe care Nora nu se putea abține să mi le spună. Numai că… era vorba de o roșcată, asta mi-a atras atenția cel mai mult. De ce tocmai o roș-cată?
Duminică seara, după ce Iosif și Nora au plecat, iar Sebastian adormise, l-am întrebat pe Andrei într-o doară:
— Andrei, ai ceva să-mi spui?
El s-a uitat la mine mirat și mi-a spus, adormit:
— ți se pare că-mi arde de vorbă? îmi vâjâie capul! Credeam că nu se mai termină. Te rog, asta să fie ultima petrecere de ziua mea. A fost minunat, a fost foarte reușită, dar nu mai rezist să pierd nopțile. Am îmbătrânit. Prefer să petrecem noi trei, în liniște.
A adormit pe canapea și nu a mai fost chip să-l conving să vină în pat. Luni dimineață, s-a trezit doar ca să anunțe la firmă că stă acasă, iar eu și Sebastian am plecat la treburile noastre. Peste zi, mi-a părut rău că nu mi-am luat liber și eu. M-am învoit însă și am plecat mai devreme. Când am ajuns acasă, Andrei nu era.
Din clipa aceea, nu am mai avut liniște. și viața mea a devenit un coșmar. Am ridicat receptorul telefonului și am apăsat tasta care relua ultimul număr format. Mi-a răspuns o voce de femeie… Am intrat pe contul telefonului nostru fix și am verificat numerele apelate. Numărul acela revenea destul de des, de obicei, dimineața, după ce plecam eu la ser-viciu și seara târziu, când dormeam. Firește că i-am verificat apoi și mobilul lui Andrei, mesajele. Avusese grijă să le șteargă însă pe cele care m-ar fi putut interesa. Mi-am notat numărul care revenea cel mai des. Am sunat de pe telefonul altcuiva și am avut senzația că mi-a răspuns aceeași voce. Am sunat-o pe Nora și i-am spus că aș vrea să stăm de vorbă. A acceptat. M-am dus la magazinul ei.
— Spune-mi exact ce știi!
— L-am zărit pe Andrei de câteva ori în compania unei roșcate mult mai tinere decât voi. Felul în care se purtau mi-a dat de înțeles că între ei e ceva serios. Nu cred că trebuie să te crizezi pentru asta, toți bărbații sunt la fel. Crezi că Iosif o fi vreo ușă de biserică? Ei, ași! Dar îmi văd și eu de viața mea și așa nu am motive să sufăr! Ai face bine să faci și tu la fel! Voi aveți și un copil!
— Ziceai ceva de un copil…
— întâmplarea face că o amică de-a mea o cunoaște pe roșcată. Am aflat întâmplă-tor. I s-a plâns că nu știe ce să facă, dacă să lase copilul sau să renunțe. Din vorbă în vorbă, mi-am dat seama că bărbatul de care vorbea amica mea e Andrei. Pe urmă, am făcut legăturile. A venit și pe la magazin de câteva ori cu ea.
— Andrei?
— Nu, dragă, că doar nu e fraier! Amica mea a trecut cu tipa, să vadă niște fuste. Pare fată bună, să știi. Cred că îl iubește sin-cer pe Andrei.
— și ce propui? Să le dau binecuvântarea?
— Scuze! Dar cred că… dacă o iubește și el… Eu, în locul tău…
— Da, ți-ai vedea de viață! Mi-ai spus.
— Nu, nu asta voiam să spun. Ar trebui să-l întrebi direct!
Exact asta am făcut. Dar Andrei a negat tot. Mi-a spus că nu se aștepta la așa ceva din partea mea. Am lăsat-o baltă. Mă simțeam prost, mi se părea că eu fac ceva urât, nu el. Ajunsesem să-mi suspectez bărbatul din cauza flecărelii unei femei pe care o detestam. Nu-mi plăcuse niciodată Nora. Iar faptul că ea știa ceva despre Andrei, ceva ce putea fi adevărat sau nu, iar eu nu, mi se părea extrem de umilitor.
Peste puțin timp, am constatat însă că știa și Iosif despre relația lui Andrei. Ba chiar și soacra mea. Relația nu era ceva pasager, tindea să de-vină ceva serios, mai ales după ce Adela, da, așa o chema, rămăsese însărcinată. Iar Adela nu era alta decât fiica patronului firmei unde lucra Andrei. Am realizat că părinții ei nu știau nimic. Mi-am dat seama de asta după ce am stat de vorbă cu soacra mea. Eu și Leni, soacra mea, nu ne-am agreat în mod special niciodată. știam asta amândouă și ne evitam pe cât posibil. După ce am născut însă, Leni m-a ajutat enorm cu Sebastian, mai ales că mama tocmai se operase de bilă atunci și nu avea voie să facă efort. De altfel, Sebastian o adoră pe Leni.
— De când știi? am întrebat-o pe Leni.
— De prea mult timp!
— De ce nu mi-ai spus nimic?
— E fiul meu! Am sperat că-ți va spune el sau că-ți vei da seama tu.
— Am crezut că-l iubești măcar pe Sebi!
— îl iubesc ca pe ochii din cap! Tocmai de aceea! Andrei nu s-a hotărât dacă divorțează sau nu…
— Tu te auzi ce spui? Leni! Vrei să aștept să se decidă fiul tău dacă mă părăsește sau nu?
— Draga mea, și tatăl lui a făcut la fel. și până la urmă a rămas cu noi. Femeia aceea a renunțat la copil…
— Poate că asta nu vrea să renunțe! și atunci, eu ce să fac? Să-l împart pe Andrei cu ea? Andrei va avea două familii? Iar eu și Sebi va trebui să ne mulțumim cu resturile de la masa celeilalte familii?
Soacra mea a început să plângă.
— Asta nu e o soluție, să știi! i-am spus.
— De ce nu ți-ai dat seama mai devreme? m-a întrebat Leni.
— Adică tot eu sunt de vină! El mă înșală de aproape doi ani, și eu sunt de vină că nu mi-am dat seama! Ești teribilă! știi ceva, Leni? Păstrează-ți fiul! îl dau afară din casă, chiar astăzi! și o să-l distrug! Te asigur de asta!
— Nu face asta, te implor, măcar de dragul lui Sebi, e tatăl lui!
Când am ajuns acasă, spumegam de furie. Sebastian mă aștepta. Am încercat să mă calmez, dar n-am prea reușit.
— Ești supărată, mami?
— Am avut o zi grea la serviciu…
— Tata a sunat și a spus că întârzie, să mâncăm fără el.
Aș fi simțit nevoia să sparg ceva, să urlu ca o fiară rănită, dar am inspirat adânc și am pregătit cina. Am mâncat amândoi în li-niște, l-am ajutat pe Sebi să facă duș și să se bage în pat. L-am sărutat pe frunte, de parcă…
— Mama, plângi?
— Nu, dragul meu, e cald, am transpirat.
— Ești cea mai bună mamă din lume, știi, nu?
Când a venit Andrei, i-am spus că știu tot și nu are rost să nege.
— Mâine dimineață, când mă trezesc, să nu te mai găsesc aici.
— și Sebi?
— Poți să vii să-l vezi când vrei. Asumă-ți responsabilitatea faptelor tale!
Am simțit cum mi s-a luat o mare greu-tate de pe inimă. Era clar, nu-l mai iubeam…
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.