Mi-a fost teamă că o să rămân fată bătrână

Ce pot spune despre mine? Sunt o tipă de treizeci și cinci de ani, realizată profesional. Eram gata să vă scriu că doar în carieră îmi merge bine, dar, de ceva timp, viața mea s-a schimbat și în plan personal… Dacă aș fi știut ce avea să-mi rezerve viitorul, aș fi ascultat-o mult mai devreme pe mătușa mea!

— Tanti Mimi, de ce nu mă înțelegi? Nu-mi trebuie, nu vreau!

— Dana, de ce nu vrei să asculți puțin? Nimeni nu-ți vrea răul…

— De ce nu-ți vezi de treabă și mă sufoci cu chestiile astea? E viața mea și fac ce vreau! Chiar vrei să nu mai trec pe aici?

— Ce viață e asta? Nu ieși să te distrezi, nu ai pe nimeni!

— Am prietene, mă distrez. Care e problema?

— Prietene? Ce prietene ai tu? îți trebuie un bărbat, asta e! Tu ce ai? Un câine? Două fete cu care bârfești? Asta e viața ta?

— și tu ce-mi oferi? O faci pe codoașa pentru cine știe ce flăcău tomnatic, fiul vreunei amice? Asta faci?

— N-o fac pe codoașa. E vorba, într-adevăr, de băiatul unei prietene. Dar nu are defecte, e o partidă excelentă!

— Dacă e așa de nemaipomenit, de ce nu i l-ai băgat pe gât Anei? Că mi se pare mai normal să-ți aranjezi fiica, nu nepoata!

— Dar Ana are pe cineva cu care se va căsători! Peste câteva luni e nunta! Tu cu cine o să vii? Singură? Să stai cu babele și să-i privești pe cei tineri cum se distrează?

Recomandări

„Regizorul morţii”: Povestea lui Sergiu Bahaian, afaceristul care a comandat uciderea a trei oameni. Doi dintre ei au fost îngropaţi de vii

— Nu vin și gata!

— O dată e nunta vară-tii! O să vii… Spune, îți fac cunoștință cu Vlad?

— Nu! Nu vreau și nici nu am chef! Dacă vreau, pot și singură să-mi fac un prieten, dar nu vreau! Pricepi ce spun? Nu vreau!

Era groaznic. Mătușii mele îi intrase în cap să-mi găsească un soț și nu mai scăpam de ea. Seara, când ajungeam acasă și auzeam telefonul sunând, știam că ea era.

— Tot singură, Dana? Tot singură?

— Tanti, lasă-mă în pace! Nu mai ai altă preocupare? Spuneai că Ana se mărită… De ce nu te ocupi de ea? Eu îți mai lipsesc pe cap…

— Nu-mi duce grija, că mă descurc! Ajunsesem să mă felicit că nu-i dădusem și numărul celularului. Când le-am povestit fetelor, prietenele mele cele mai bune, Cristina și Tatiana, au început să râdă.

— Dacă ai intrat pe mâna babelor, ești terminată! Așa m-am măritat eu cu Nelu, vă mai amintiți? a zis Cristina.

Oare de ce trebuia să mi se întâmple și mie la fel? Ce le păsa altora de soarta mea? Eu eram cât se poate de mulțumită de stilul meu de viață. Mă rog, poate că exagerez spunând asta, dar îmi era bine. De ce li se părea mătușii și mamei mele atât de aiurea să fiu singură? Probabil că am gândit cu voce tare, pentru că Tatiana a răspuns:

Recomandări

Dosarul Colectiv: Nicio șansă ca autoritățile să mai fie trase la răspundere penală pentru intervenția haotică din 30 octombrie 2015 sau pentru decesele din spitale

— Mentalitatea! O femeie, la vârsta ta, mă rog, a noastră, trebuie să fie la casa ei!

— Sunt la casa mea! am zis arătând în jur. E apartamentul meu, mobila mea…

— De ce o faci pe proasta? La casa ei, adică o femeie cu soț, copii, responsabilități…

— și un amant! a completat Cristina. Auzi, dar când am vrut să-ți fac lipeala cu prietenul cel mai bun al lui Nelu, de ce m-ai refuzat?

— Din același motiv. Nu-mi place să fiu forțată!

— Da, așa o fi, dar tipul ăla chiar era o partidă bună. și s-a dus… Omul s-a însurat, are și un copil. Dacă totuși ești interesată de subiectul bărbați, pot să mai fac niște cercetări pentru tine.

— Mersi, dar vreau să-mi găsesc singură pe cineva!

— Unde? La muncă?! E locul cel mai puțin indicat pentru amoruri!

— Da, da… Doar acolo m-am îndrăgostit de Sergiu!

— Vai de mine, marea ei dragoste! Ce mai face, dragă, scumpul de el?

— Dacă tot mă întrebi, face bine! Ba chiar am început să mă gândesc din nou la el. în fond, îl cunosc destul de bine, îi știu deja defectele și calitățile…

— Te-ai tâmpit?! au sărit amândouă. De ce să te legi la cap cu același tip? Nu v-ați înțeles, s-a terminat! Ce-i atât de greu de priceput?

— Ei, dacă nu l-aș fi văzut zilnic… Poate că ar fi fost altfel.

Recomandări

Motivul pentru care George Simion a fost interzis în Ucraina. Guvernul României a publicat răspunsul desecretizat | Document

— ți-am zis că nu e bine să te încurci cu cineva de la serviciu. Uite, vezi ce se întâmplă? După ce suferi când te desparți, te apucă din nou amocul…

— Cum îl poți vedea altfel? s-a interesat și Tatiana.

— Sergiu se poartă frumos cu mine. Ne zâmbim, mă ajută în fața șefului…

Cred că e dispus și el să mai încercăm o dată.

— Ești sigură? Să nu-ți pară rău! a spus Tatiana.

Parcă a avut gura pocită. La vreo două săptămâni după discuția noastră, timp în care tatonasem terenul și ajunsesem la concluzia că Sergiu are oareșce sentimente pentru mine, am avut o mare surpriză.

— Dana, vino în sala de ședință! S-au adunat toți…

M-am dus. Oare ce se întâmplase? Nu auzisem niciun zvon de avansare, nu părea nimic deosebit. Acolo, i-am găsit cam pe toți colegii mei. Sergiu m-a observat și a venit lângă mine:

— Ia o cupă de șampanie! Avem de sărbătorit!

— Ce? am întrebat, dar el nu mi-a răspuns. A continuat însă, pentru toți:

— Dragii mei colegi, vreau să vă anunț ceva! M-am logodit cu Felicia și vreau să participați cu toții la bucuria noastră!

Parcă a căzut cerul pe mine. Felicia era director executiv la firmă și, nu întâmplător, fiica patronului. Doamne! De ce oare visasem la Sergiu? De ce interpretasem altfel decât ar fi trebuit gesturile lui? îmi făcusem deja planuri, când el nici măcar…

Le-am sunat pe fete și le-am convocat la mine acasă.

— Ce s-a întâmplat, Dana? Ce ai pățit?

— Vreau să uit ziua de azi! Sergiu se însoară!

Au venit imediat. Mă așteptam să mă certe, să-mi spună că avuseseră dreptate. Nu a fost așa. M-au consolat cum au putut.

— Cristina, gata, trebuie să facem ceva pentru depresiva asta! a zis Tatiana.

Eu băusem și mă lamentam:

— Niciun tip nu se lipește de mine! De la nemernicul ăsta, nu am mai avut nicio relație stabilă!

— Nu te merita, nu-ți plânge de milă! Când o fi să fie, vei afla…

— Poate că mama și tanti Mimi aveau dreptate să mă creadă anormală…

— Ești cât se poate de normală! Uite, acum ești cam supărată, dar sunt sigură că mâine îți va fi mai bine. Gata, mergem după bărbați! a decretat Cristina.

— Al meu mă așteaptă acasă, așa că nu pot merge cu voi! a zis Tatiana.

— Măcar să ne susții…

Fetele m-au ajutat să trec peste momentul acela greu. Pe urmă, s-au apucat să-mi caute pretendenți. Am acceptat să mă întâlnesc cu vreo doi, dar am fost dezamăgită.

— E pierdere de timp! Ăla de mi l-ai prezentat tu, i-am spus Cristinei, e un mitocan…

— Iar cel prezentat de mine e fustangiu, știu! a zis Tatiana. îmi pare rău!

— Concluzia: mulțumesc, fetelor! Ați încercat, n-a mers, gata!

— Dar mai avem pe listă vreo câțiva…

— Am obosit și m-am lecuit! Poate că nu mi-e dat să am o legătură stabilă.

— Sau poate ți s-au făcut farmece! a sugerat Cristina.

— Babelor, nu mă înnebuniți!

Fetele m-au lăsat în pace. îmi vedeam în continuare de treabă, încercând să fac abstracție de Sergiu. Mi-a fost cam greu, dar cred că am reușit să trec peste asta. între timp, se apropia nunta Anei. Primisem invitația și eram obligată s-o onorez. Ana îmi fusese ca o soră mai mică, iar tanti Mimi – ca o a doua mamă. Trebuia să fac față situației. îmi era greu, mai ales din cauza insistenței mătușii mele.

— Dana, Vlad e încă singur… Bineînțeles, mătușa mea nu rata nicio ocazie. Nu s-a lăsat până în săptămâna nunții. Trebuia mereu să aducă vorba și despre acel Vlad. Nu mai termina cu reclama la adresa lui.

— Tanti, dar lasă-mă în pace! Dacă vrei să vin la nuntă, vin singură. Nu mă mai bate la cap cu tipul ăsta, că nu mai vin! Aș vrea să fiu de față la nunta Anei, dar, dacă nu încetezi cu asta, chiar nu vin, să știi!

— Bine, te las în pace. Dar să știi că tu pierzi!

Am răsuflat ușurată. Mai erau doar câteva zile ca să mă pregătesc de nuntă și aveam o mulțime de treburi. în ziua cu pricina, m-am dus la nuntă. După cununia civilă, am mers la tanti acasă, pentru ca Ana să îmbrace rochia de mireasă. Am ajutat-o și eu.

— Dana, ce zici, arunc buchetul spre tine? a glumit Ana.

— Treaba ta, dar să știi că nu-l prind! Nu am de ce… Nu ai pe nimeni care să dorească măritișul mai repede?

— Sinceră să fiu, nu.

Am plecat la biserică și, de acolo, la local. La un moment dat, am avut surpriza să constat că numai eu rămăsesem la masă. Toată lumea valsa. Mă întristasem, abia acum simțeam acut lipsa unui partener.

— Dansezi? am auzit, brusc, un glas în spatele meu.

Am întors capul, mirată. Nu văzusem niciun bărbat singur.

— Dansezi? a repetat tânărul invitația.

I-am răspuns întinzând mâna către el. Am dansat. Nu știu câte melodii au fost. Mă simțeam atât de bine în brațele partenerului meu! La un moment dat, am obosit.

— Ce bine! a spus tipul. Nu mai puteam nici eu…

— Și de ce n-ai spus?

— îmi plăcea prea mult să dansez cu tine ca să renunț.

— Ne odihnim puțin și o luăm de la capăt, nu? am spus eu.

— Da. Mă duc să aduc ceva de băut, ca să ne răcorim…

Cum a plecat de lângă mine, m-am trezit cu mătușă-mea.

— Ei, cum te distrezi?

— Foarte bine. E o petrecere foarte reușită!

— Vezi că am avut dreptate cu Vlad? Ce, tu crezi că insistam aiurea?

— Vlad? Care Vlad?

— Cum care Vlad? Tipul de care nu te-ai mai dezlipit de câteva ore! Tot la vorba mea ai ajuns! Dacă nici aici nu e mâna destinului…

Vlad? Ăla era tipul cu care mătușa mea încercase de câteva luni să-mi facă lipeala? Nu se putea!

— Vezi că Vlad e un băiat de treabă? Săracul de el, e atât de ocupat! De-aia a și venit mai târziu la nuntă! Hai că dispar acum, să nu-ți stric apele! Trebuie să se întoarcă și…

S-a întors aproape imediat cu paharele.

— Nu vrei să ieșim puțin la aer? am întrebat. Aici e o atmosferă înăbușitoare.

— Nu se poate! a strigat Ana, văzând că vreau să ies din sală. Am o treabă importantă, de la care nu ai voie să lipsești! întoarceți-vă! Vlade, ce faci, nu mi-o aduci pe vară-mea? Sau ai de gând s-o iei de tot?

Am izbucnit în râs. știam foarte bine ce treabă importantă avea la ora aia Ana. Trebuia să arunce buchetul de mireasă și mă ochise pe mine.

— Ești verișoara Anei? a întrebat Vlad. Nu se poate!

— Ba da, iar tu ești Vlad! Dacă ai ști cât s-a străduit mătușa să mi te prezinte!

— și cu mine s-a încercat aceeași strategie. M-a înnebunit mama!

— și îți pare rău?

— De un singur lucru. Că nu m-am lăsat atras de propunerea ei!

Ana a aruncat buchetul, cum altfel?, către mine. Aș fi încercat să mă feresc, dar Vlad m-a împins ușor în față și buchetul mi-a aterizat în brațe. Toată lumea a început să aplaude și să ne felicite.

— Ei, ce spui? m-a întrebat Vlad. Te măriți? Așa e povestea, cine prinde buchetul vine la rând la măritiș! O să jucăm iar la nuntă!

— Nu am cu cine și…

— Poate că o să ai…

Sunt cu Vlad de aproape un an. Ne înțelegem foarte bine și vrem să ne căsătorim. A fost mâna destinului? Poate da, poate nu… Oricum, acum sunt cea mai fericită femeie din lume!

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News