Când este consumată în scop terapeutic, doza zilnică recomandată pentru adulţi este de două linguri/zi, iar pentru copii, de o linguriţă/zi. Dacă este utilizată ca îndulcitor, trebuie alternat în permanenţă tipul de miere şi nu este bine să se consume mai mult de 3-4 linguri/zi. Atenţie, nu se recomandă administrarea sau consumul în cazul diabeticilor sau al persoanelor alergice la produse apicole. Iată cele mai întâlnite tipuri de miere cu diferite proprietăţi benefice:
Mierea de salcâm
Stimulează funcţiile digestive şi scade aciditatea gastrică, diminuând arsurile de stomac. În plus, este un remediu eficient împotriva tusei şi a răcelii. Are efecte benefice asupra sistemului nervos şi a rinichilor.
Mierea de fenicu
Ideală contra balonării, ajută la combaterea tusei şi a răguşelii. Are un efect benefic asupra copiilor mici. Este indicată mai ales în cazul edemelor (retenţia de apă în organism) şi a viermilor intestinali. Reduce hiperaciditatea gastrică.
Mierea de trifoi
Reprezintă o adevărată sursă de energie pentru sportivi. Are un efect calmant şi susţine funcţiile ficatului. Ajută la calmarea crampelor şi are calităţi antiseptice. Stimulează metabolismul celular, uşurând eliminarea toxinelor din organism.
Mierea de rapiţa
E recomandată în cazul afecţiunilor cardiace şi a căilor respiratorii. Ajută la refacerea şi menţinerea elasticităţii pereţilor vasculari. Protejează ficatul şi îmbunătăţeşte funcţiile pancreatice şi ale splinei.
Mierea de salvie
E un remediu împotriva durerilor de gât. Reduce tusea seacă. Îmbunătăţeşte funcţionarea sistemului neuro-vegetativ şi a celui endocrin, reglând activitatea hormonală.
Planta săptămânii ”Pelinul”
Pelinul este o plantă înaltă, care creşte până la 1,5 metri, cu tulpina dreaptă şi pe care o găsim în zonele de deal şi de câmpie. În scopuri medicinale, de la pelin se utilizează tulpinile florifere. Datorită gustului amar şi a uleiului volatil, preparatele din pelin au o acţiune excitantă pentru secreţia gastrică, având ca efect creşterea poftei de mâncare. Consumându- l, se elimină acidul uric în exces din organism prin urină.
Creşte pofta de mâncare
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: amenoree psihică, anemie, anorexie, boli ale aparatului digestiv, constipaţii, dismenoree, probleme gastrice şi biliare, edeme renale, gastrite hipoacide, gută, hemoroizi, hepatite acute, hipertensiune arterială, parazitoze digestive, pentru plăgi purulente, răni, în tulburările sistemului nervos, ulceraţii, umflături. Sunt antibiotice faţă de Esccherichia coli, Staphilococcus aureus şi Candida albicans. Atenţie, în doze mari, poate provoca avortul. Nu se administrează mamelor care alăptează, deoarece laptele capătă un gust amar. Nu se fac cure îndelungate (mai mult de două săptămâni), deoarece pot apărea tulburări digestive şi nervoase.
Foto: Northfoto, Shutterstock