Descoperite în pustiu
Manuscrisele de la Marea Moartă au fost descoperite absolut întâmplător, între anii 1945-1947, în peşterile din regiunea Qumran, care se afla sub controlul Regatului Haşemit al Iordaniei. Era o zonă pustie, părăsită cu mii de ani în urmă, unde doar beduinii mai ajungeau în trecere cu turmele lor. Căutând o oaie rătăcită, un tânăr a pătruns într-o peşteră ascunsă şi a găsit câteva suluri de piele acoperite cu o scriere veche. Beduinii au încercat să le vândă la Bethleem şi aşa a auzit de existenţa lor stareţul mănăstirii Sfântul Marcu. Au mai trecut, însă, câţiva ani până când stareţul a reuşit să intre în posesia unor pergamente. Între timp, este posibil să se fi pierdut fragmente importante aflate în posesia beduinilor nomazi, care nu le preţuiau la adevărata lor valoare.
Originea manuscriselor rămâne tainică
Unii cercetători consideră că manuscrisele din peşteri au fost realizate de o comunitate religioasă din mijlocul căreia a plecat Ioan Botezătorul să propovăduiască venirea lui Mesia. Descoperirile recente ale arheologului Yuval Peleg, care cercetează zona Qumran de 16 ani, sugerează că manuscrisele ar aparţine unor preoţi exilaţi din Ierusalim. El consideră că pergamentele nu au fost scrise de comunitatea din Qumran, ci că au fost ascunse în peşterile din regiune pentru a fi protejate. Se pare că preoţii Marelui Templu din Ierusalim le-ar fi ascuns aici în perioada invaziei romane din anii 60-70 d.H. Chivotul legământului este pierdut, dar poate că manuscrisele de la Marea Moartă reprezintă adevărata comoară a Templului. Pentru cercetători, este evident astăzi că manuscrisele au avut mai mulţi autori, unele datând din secolul al III-lea î.H., iar altele din secolul I d.H. Teoria lui Yuval Peleg este susţinută şi de faptul că, într-una din peşteri, a fost descoperit un sul lung de peste opt metri în care sunt descrise planurile Templului distrus de romani.
Controversele continuă
Semnificaţia textelor de la Marea Moartă a generat o dispută internaţională fără precedent. Unele voci susţin că textele străvechi au stat la baza Bibliei de azi, alte voci susţin că este vorba de informaţii inedite, care infirmă unele aspecte ale Cărţii Sfinte. Cert este că textele reconstituie atmosfera spirituală şi faptele istorice din vremea apariţiei primelor comunităţi creştine. Cercetătorii au la dispoziţie amănunte din istoria străveche a poporului evreu, a Palestinei şi Siriei. Ele aduc date noi despre aşa-numitul „Învăţător al Dreptăţii”, despre care nu s-a mai găsit nici un alt izvor istoric. Se crede că „Învăţătorul” ar fi trăit cu 100 de ani înaintea lui Iisus şi că ar fi fost sacrificat pentru credinţa pe care o propovăduia. Existenţa Învăţătorului este menţionată într-un manuscris numit „Statutul comunităţii”, în care sunt descrise ritualuri asemănătoare cu botezul şi sărbătorile sfinte de azi. Unul dintre sulurile de cupru conţine o listă cu 60 de locaţii din Iudeea în care ar putea fi ascunse alte documente străvechi şi tezaure din aur. Nu se ştie, deocamdată, dacă locaţiile sunt veridice sau nu. Din cele 40.000 de fragmente studiate, prea puţine au fost traduse şi publicate, astfel că tainele manuscriselor de la Marea Moartă aşteaptă încă să fie descoperite. Autenticitatea lor nu poate fi pusă la îndoială, dar este necesară o documentare amănunţită pentru a înţelege în mod corect mesajul pe care ni-l transmit.
DISCORDIA POLITICĂ
Manuscrisele au fost descoperite pe malul vestic al Mării Moarte, un teritoriu disputat între evrei şi palestinieni. Ambele popoare consideră că au drepturi depline asupra lor. Evreii susţin, însă, că textele au fost scrise de strămoşii lor pentru cei care aveau să ducă mai departe credinţa mesianică.
CALENDARUL QUMRAN
În sulurile de la Marea Moartă, au fost descoperite şi informaţii cu privire la un calendar anual cu 364 de zile şi cu sărbători la date fixe. Era un calendar solar, cu 52 de săptămâni şi 12 luni a câte 30 de zile fiecare. După fiecare trimestru, era intercalată o zi nouă. Sub influenţa grecilor, iudeii din acea vreme trecuseră deja la calendarul lunar.