Modernismul - care au fost țelurile curentului literar

În literatura română, Eugen Lovinescu este teoreticianul acestui curent literar, care afirmă despre existența unui spirit al epocii ce influențează literaturile mai puțin dezvoltate să se raporteze la altele mai evoluate. Astfel, teoreticianul preia “teoria formelor fără fond” a lui Titu Maiorescu cu precizarea că “formele trebuie să-și creeze un fond propriu”.

Cuprins:

Curentul literar modernismul

Unii istorici ai artei împart secolul al XX-lea în perioada modernă și postmodernă, în timp ce alții le consideră două perioade ale aceleiași ere artistice.

Țelurile modernismului

Moderniștii au fost de părere că prin refuzarea tradiției ar fi putut descoperi noi moduri de a crea un “altfel de artă”. Arnold Schoenberg a crezut în ignorarea armoniei tonale, sistemul ierarhic de organizare a muzicii care a ghidat acest domeniu câteva secole, deoarece a descoperit un nou mod de a organiza sunetul, bazat pe gruparea notelor în rânduri de câte douăsprezece.

Dezvoltarea fotografiei a afectat puternic acest aspect al modernismului, deoarece nu mai era nevoie de funcția descriptivă a nici unei arte vizuale. Artiștii moderniști au crezut că odată prin refuzarea reprezentărilor reale și materiale, arta va trece de faza materialistă și va intra într-una spirituală.

Mișcările artistice din cadrul modernismului

Bachus – curent artistic influent în arhitectură, artele plastice, fotografia, designul, mobilierul și decorările interioare ale secolului XX.

Brucke, Die – grupare artistică fondată în 1905 la Dresda.

Constructivism – mișcare artistică ce s-a născut în Uniunea Sovietică după Revoluția Bolșevică.

Cubism – mișcare artistică de avangardă apărută în Europa la începutul secolului XX.

Dadaism – curent literar artistic apărut în Europa în 1916.

Ermetism – curent mistic ocult apărut în antichitate, al cărui nume provine de la personajul Hermes Trismegistul.

Expresionism – curent artistic modernist, care a fost inițial prezent în poezie și pictură.

Expresionism abstract – mișcare artistică dezvoltată la mijlocul secolului al XX-lea și care constă în reprezentarea gândurilor și sentimentelor în actul picturii într-o manieră spontană.

Fauvism – curent literar formalist în pictura franceză de la începutul secolului al XX-lea și reprezenta lumea concretă în culori violente.

Funcționalism

Orfism

Simbolism – o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care se opunea romantismului, naturalismului și parnasianismului.

Stoeanism

Suprarealism – este termenul care denumește curentul literar artistic și literar care proclamă o libertate totală de expresie.

Suprematism – este denumirea sub care pictorul Kazimir Malevici și-a prezentat propria pictură în care renunță la reprezentarea obiectelor pentru a înregistra sensibilitatea degajată de orice aluzie la lumea vizibilă.

Stijl, De – sau neoplasticism, un stil sau o mișcare de artă din anii 1920, originar în Țările de Jos.

Vezi care sunt trăsăturile curentului literar numit realism!

Poezii moderniste

Modernismul în literatura română face referire la perioada interbelică și este teoretizat de Eugen Lovinescu, critic literar, conducător al revistei “Sburătorul”, în paginile căreia au fost promovate operele moderniste.

Gândirea critică a lui Eugen Lovinescu, de factură modernistă, au avut o influență benefică asupra literaturii românești interbelice, considerată un moment de vârf în cultura românească, atât în poezie, cât și în proză.

Lucian Blaga a fost primul poet român care a reușit să sincronizeze formele poetice românești cu cele europene. Poezia sa, cel puțin primele volume din „Poemele luminii” și „Pașii profetului”, stă sub semnul expresionismului german, implicit al modernismului.

Tudor Arghezi reunește prin operele sale modernismul și tradiționalismul interbelic într-o expresie poetică inconfundabilă. “Versuri de seară”, “Psalmi” sau “Cuvinte potrivite” sunt doar câteva dintre operele poetului pe linia modernismului. Cel mai pregnant aspect de modernitate aduse de Arghezi în poezia românească interbelică este “Estetica urâtului”.

Ion Barbu atinge apogeul modernismului prin poezia ermetică Joc secund, oul dogmatic sau Ritmuri pentru nunțile necesare. Modernismul poetului se caracterizează, la nivelul limbajului, prin metafore și simboluri, iar la nivelul conținutului, pe lângă temele bogate în semnificații, și prin drumul simbolic, spiritual și inițiatic între apolinic și dionisiac.