Cuprins:
Monezi sau monede?
Cu siguranță au auzit folosindu-se atât cuvântul monezi, cât și cuvântul monede. Totuși, conform ultimelor modificări aduse de DOOM2, singura formă de plural acceptată a substantivului monedă este „monede”.
Plugarul greșit monezi este o eroare pe care mulți dintre noi o fac. Oamenii asociază plurarul cu formele altor cuvinte asemănătoare precum livadă – livezi, stradă – străzi sau ladă – lăzi.
Chiar și așa, cuvântul monedă poate fi asemănat mai degrabă cu substantivul balustradă, a cărei formă la plural este balustrade și nu „balustrăzi”. Același lucru se aplică pentru cuvântul paradă, cu pluralul parade și nu „parăzi”. Plurarul cuvântului monedă se va scrie în mod corect monede.
De altfel, DEX-ul și 1998 și varianta DOOM din 2005 confirmă faptul că pluralul corect al cuvântului monedă este monede.
„MONÉDĂ, monede, s. f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi. – Var.: monétă s. f.] – Din ngr. monédha”, se arată în DEX.
Istoria monedelor românești
În România, moneda a fost cunoscută încă din Antichitate. În orașul Histria, în jurul anului 500 î.Hr. erau emise drahmele de argint, care au fost cele mai vechi monede de pe teritoriul țării noastre.
Geto-dacii au făcut monede cu caracter regional, la finalul secolului al IV-lea.
Mai târziu, pe vremea stăpânirii romane, în Trasilvania s-au bătut monede locale de bronz speciale pentru provincia Dacia.
Monedele Țării Românești erau de argint și cuprindeau „ducati”, „dinari” și „bani”.
În Moldova, etalonul era argintul, unitatea monetară fiind „grosul”. Groșii moldovenești au fost emiși de Petru Mușat și avea și o unitate mai mică – jumătate de gros, tot din argint.
În timpul domniei lui Alexandru cel Bun au fost emise tot felul de monede de argint. Sistemul monetar moldovenesc a fost folosit până la Ștefan al II-lea.
În secolul XVI, Alexandru Lăpușneanu emite o monedă nouă, numită dinar. Apoi, în 1573, Ion Vodă emite moneda numită „acceaua” de bronz.
Mai târziu, voievozii Mihai Radu în Țara Românească și Eustratie Dabija în Moldova au emis „şilingi” de bronz. În 1713, Constantin Brâncoveanu a emis medalii jubiliare care au fost puse în circulație.
Apariția leului
Leul a fost adoptat ca unitate monetară legală a României în 1867.
La 22 aprilie 1867 a fost adoptată „Legea pentru înființarea unui sistem monetar și pentru fabricarea monedei naționale”.
Așadar, leul a devenit monedă națională și a fost împărțit în 100 de bani. Dacă la început erau emise doar monede de aramă, cu valoare de 1, 2,5 și 10 bani, la 3 martie 1870, când s-a înființat Monetăria Statului, au apărut monede omagiale de 20 de lei din aur și de 1 leu din argint.
Au fost primele monede pe care s-a scris leu.
Venirea Războiului de Independență a dus la o criză de numerar. A fost rezolvată prin emiterea de bilete ipotecare, ce au jucat rolul de primele bancnote românești.
În 1880 este înființată Banca Națională a Romaniei. Această instituție era singura abilitată să emită monede de metal și bancnote de hârtie.
S-au emis apoi și piese de nichel cu valoare de 5, 10 și 20 de bani.
În 1906 s-a făcut o serie de monede de aur, în onoarea aniversării a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I.
Sursa foto: 123rf.com
Diferența dintre tunet și trăsnet