Obiceiuri care duc la fericire
Cei care au observat obiceiurile cuplurilor care rămân împreună zeci de ani au identificat o multitudine de trăsături comune pe care majoritatea acestor cupluri le avea. Acestea ar fi: separarea de familia de origine (părinţi, fraţi, surori etc.), adică au păstrat relaţii apropiate cu aceştia, dar soţii sunt autonomi faţă de ei şi îşi construiesc propria viaţă; pasiuni, activităţi şi planuri de viitor comune; puterea de a trece cu bine printr-o criză, maturitate; abilitatea de a rezolva conflictele; uşurinţa de a se adapta schimbărilor şi aceea de a accepta că anumite lucruri nu se vor schimba niciodată; faptul că au devenit părinţi; o viaţă sexuală împlinită şi deschiderea partenerilor de a explora şi de a o îmbunătăţi, dacă nu este suficient de satisfăcătoare; comunicare deschisă, faptul că îşi împărtăşesc unul altuia gândurile, sentimentele, dorinţele, dar şi micile discuţii plăcute; încrederea; faptul că se bucură unul de prezenţa celuilalt; amintirile comune, bucuriile, dar şi necazurile prin care au trecut împreună; umorul, unul din factorii cei mai importanţi care ţin o căsnicie, când orice altă strategie eşuează.
Ce să nu faci
O altă „regulă” ar fi ca interacţiunile pozitive să fie cu mult mai numeroase decât cele negative. Adică, momentele plăcute petrecute în cuplu ar trebui să predomine faţă de certuri. Iar după un eveniment în care cei doi şi-au spus cuvinte grele, va trebui să treacă mai mult timp şi ei să facă eforturi de a se împăca. În plus, anumite obiceiuri ar trebui excluse cu desăvârşire. Printre ele se numără critica şi cicăleala.
Ar fi bine să te plângi de un lucru concret pe care l-a făcut partenerul şi să îl rogi să procedeze altfel, în loc să îl ataci şi să generalizezi, adică să critici tot ce ţine de persoana lui şi să foloseşti cuvinte ca „niciodată” sau „întotdeauna” – bineînţeles, pe un ton cât mai ridicat. La fel, nu ar trebui să foloseşti insulte sau să dai cu totul vina pe partener într-o situaţie în care amândoi sunteţi responsabili şi să nu asculţi şi punctul lui de vedere.
Pro şi contra
„Monogamia e încă dorinţa pe care o are majoritatea, dar tot mai puţine cupluri sunt capabile să o păstreze. Argumentele pro şi contra sunt multe şi intens dezbătute. Printre cele contra monogamiei se numără: rutina şi plictiseala, prea multe responsabilităţi, dorinţa de a avea relaţii sexuale libere cu cât mai mulţi parteneri, scăderea nivelului de testosteron la bărbaţii monogami etc. Printre argumentele pro, amintesc: siguranţa, intimitatea, respectul, sănătatea fizică şi mintală a cuplului, dar şi a copiilor, stabilitate etc.”