Cuprins:
Monumente istorice distruse de oameni
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, țările de ambele părți ale luptei au distrus o serie de situri culturale importante din Europa și Asia.
Deși este posibil ca aceste situri să nu fi fost vizate în mod intenționat, răspunsul la această devastatoare distrugere a unor monumente istorice a fost Convenția de la Haga din 1954 pentru protecția proprietăților culturale în caz de conflict armat. Comunitatea internațională a consolidat aceste protecții în 1977 cu protocoale adiționale la Convențiile de la Geneva din 1949. Articolul 53 din aceste protocoale interzice „orice acte de ostilitate îndreptate împotriva monumentelor istorice, operelor de artă sau lăcașurilor de cult care constituie moștenirea culturală sau spirituală a popoarelor.
Cu toate acestea, de atunci și până în prezent, grupurile armate au continuat să distrugă moștenirea culturală și monumentele istorice ale lumii.
Marea Moschee din Alep
Marea Moschee din Alep a fost construită între secolele al VIII-lea și al XIII-lea. În mod tradițional, se crede că conține rămășițele profetului Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. A fost una dintre cele mai mari și mai vechi moschei din Alep, situată în interiorul zidului orașului vechi.
Minaretul Marii Moschei, un turn înalt din care un strigător cheamă musulmanii la rugăciune zilnică, a fost construit în secolul al XI-lea. Dar în 2013, a fost distrus pe fondul luptei din războiul civil sirian. Rămâne neclar ce a cauzat prăbușirea turnului. Moscheea a fost ocupată la acea vreme de forțele antiguvernamentale, iar regimul președintelui sirian Bashar al-Assad a pus vina pe luptătorii unui grup legat de Al-Qaeda. Între timp, rebelii au susținut că site-ul a fost avariat de focul armatei siriene.
Templul din Palmyra
Templul lui Bel a fost un loc religios important în orașul antic Palmyra. Construit în primul secol, templul a fost consacrat zeului mesopotamien Bel (sau Baal). Situl conținea peste 1.000 de coloane, peste 500 de morminte și un apeduct roman.
În 2015, așa-numitul Stat Islamic al Irakului și Siriei, sau ISIS, a dărâmat templul vechi de aproape 2.000 de ani. Atacul a urmat distrugerii Templului lui Baalshamin, un alt sit religios antic din Palmyra.
Buddha din Bamiyan
Buddha din Bamiyan a fost odată una dintre cele mai înalte monumente ale lui Buddha din lume. Sculptat în partea unei stânci în secolul al VI-lea, cel mai mare avea peste 170 de înălțime. Buddhas au devenit curând cunoscuți ca un loc sfânt. În anul 629 d.Hr., călătorul chinez Xuanzang a descris zeci de mii de călugări adunați lângă statui.
Dar în 2001, talibanii i-au distrus pe Buddha bombardându-i timp de câteva săptămâni. Distrugerea a urmat o comandă a liderului spiritual, Mullah Mohammed Omar, care a ordonat distrugerea statuilor idolatre din Afganistan.
Moscheea Djinguereber
Imperiul Mali a construit Moscheea Djinguereber din Timbuktu în timpul domniei lui Mansa Musa în secolul al XIV-lea. Este făcut din pământ și lemn măcinat și este încă o parte importantă a vieții orașului astăzi.
Cu toate acestea, moscheea a suferit pagube minore în 2012, când membrii grupării militante Ansar Dine au atacat orașul. Grupul a deteriorat două dintre mormintele lui Djinguereber împreună cu altarele islamice din orașul pe care Ansar Dine l-a considerat profanator. În 2016, Ahmad al-Faqi al-Mahdi a pledat vinovat pentru deteriorarea acestor situri la Curtea Penală Internațională, marcând prima urmărire penală a instanței de distrugere a siturilor culturale ca o crimă de război.
Poarta lui Dumnezeu
Vechiul oraș asirian Ninive datează din secolul al VII-lea î.Hr. Orașul a fost străjuit istoric de ziduri și porți multiple. Două dintre cele mai proeminente porți au fost Poarta Adad și Poarta Mashki, cunoscută și sub numele de „Poarta lui Dumnezeu”.
În 2016, ISIS a distrus ambele porți, ca parte a campaniei sale în desfășurare împotriva siturilor culturale și a relicvelor.
Vijećnica
Biblioteca istorică sau Vijećnica, din Sarajevo datează din anii 1890. Arhitectura sa a fost inspirată de desene islamice; mai exact, arhitectura mameluci care a înflorit între secolele al XIII-lea și al XVI-lea în Cairo, Egipt. În 1949, orașul a transformat-o în Biblioteca Națională.
În 1992, Vijećnica a luat foc în timpul asediului de la Sarajevo, distrugând aproape două milioane de cărți. Orașul a lucrat pentru a restaura Vijećnica, iar în 2014, l-a redeschis publicului.
„Orașul Vechi” din Dubrovnik
Orașul Dubrovnik datează din secolul al VII-lea, când romanii și slavii s-au stabilit pe coasta Mării Adriatice. A devenit o putere comercială majoră, iar în secolul al XIX-lea Lord Byron a numit-o „Perla Adriaticii”. În 1979, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură – sau UNESCO – a desemnat „Orașul Vechi” din Dubrovnik ca sit al Patrimoniului Mondial.
În 1991 și 1992, orașul a suferit daune grave în timpul asediului Dubrovnikului, parte a războaielor iugoslave.
Descoperă și cele importante pelerinaje și locuri de pelerinaj din lume.
Daniel9090 • 12.01.2024, 09:45
Astfel de acțiuni subliniază importanța eforturilor pentru protejarea și conservarea monumentelor istorice pentru generațiile viitoare
Daniel9090 • 12.01.2024, 09:44
Aceste exemple evidențiază consecințele distrugerii intenționate sau neintenționate asupra patrimoniului cultural mondial