Cuprins:

Formarea Munților Pirinei

Unul dintre cele mai puțin cunoscute aspecte legate de Munții Pirinei este acela că sunt mai vechi decât Munţii Alpi, având o istorie geologică complexă. Primele sedimente s-au depus inițial în bazine costale în erele Paleozoic și Mezozoic, pentru ca schimbările majore să apară în Cretacicul inferior, în urmă cu 100 până la 150 de milioane de ani. Atunci s-a format Golful Gasconiei (sau Golful Biscaya), care a împins Peninsula Iberică către Franța, ceea ce a dus la cutarea și ridicarea scoarței terestre și, implicit, la formarea celei mai mari părți a lanțului muntos al Pirineilor, în era Eocenă.

Regiunea estică a Pirineilor este dominată de formațiuni granitice și gnais, în timp ce, spre vest, alături de piscurile granitice apar și straturi calcaroase. Aspectul impunător al munților se explică prin prezența masivă a rocilor granitice, a căror rezistență la eroziune este foarte ridicată, aflăm de pe enciclopedia virtuală Wikipedia.

Munții Pirinei: unde se află

Munții Pirinei (n.n. – în spaniolă Pirineos, în aragoneză Perinés, în catalană Pirineus, în bască Pirinioak, în franceză Pyrénées) sunt un lanț muntos situat în sud-vestul Europei. Acesta se întinde pe o lungime de 434,5 kilometri, între Golful Biscaya la Oceanul Atlantic și Cap de Creus, o peninsulă și un promontoriu situat în extremitatea nord-estică a Cataloniei, la Marea Mediterană. La capătul lor estic, Pirineii măsoară 10 km în lățime, în timp ce, în zona centrală, lățimea ajunge la aproximativ 130 km. 

Vârful Aneto, cel mai înalt din Pirinei

Cea mai mare parte a crestei principale formează o graniță naturală care separă Spania de Franța, cu excepția câtorva locuri, unde teritoriul iberic se întinde către nord, iar cel francez către sud. Micuțul principat Andorra se află între cele două țări, în inima Pirineilor. O excepție notabilă o reprezintă Val dAran (Valea Aran) care, deși aparține Spaniei, se află pe versantul nordic al masivului Pirinei. Alte particularități orografice sunt zona rurală joasă din Cerdanya și exclava spaniolă Llívia, potrivit Britannica. Majoritatea culmilor acestor munți depășesc 2.740 metri.

Cele mai înalte vârfuri din Pirinei

Din punct de vedere geografic, Munții Pirinei sunt împărțiți în trei regiuni importante: Pirineii de Vest (Atlantici), Centrali și de Est (Orientali). Secțiunea Pirineilor Centrali se desfășoară spre est, de la Port de Canfranc până în Val dAran, și adăpostesc cele mai înalte piscuri ale lanțului muntos. Este vorba despre Vârful Aneto sau Pic de Néthou din masivul Maladeta (n.n. – „blestemat” în spaniolă), care atinge o altitudine maximă de 3.404 metri, Mont Posets – 3.375 metri, Mont Perdu/Monte Perdido/Mont Perdut – 3.352 metri, Vignemale, cu „Pique-Longue” – 3.298 metri și Punta Alta de Comalesbienes – 3.014 metri. În Pirineii Atlantici, altitudinea medie descrește progresiv de la est către vest. În schimb, în Pirineii Orientali, cu excepția unei întreruperi din extremitatea estică a Pirineilor Ariégeoises, înălțimea se menține relativ constantă, urmată de o scădere bruscă în zona care este cunoscută sub denumirea de Albères.

De unde provine numele Munţilor Pirinei

Numele „Pirinei” provine din mitologia greacă și romană și este legat de numele unei prințese pe nume Pyrene, care era fiica regelui Bebryx din Bebryces, un popor străvechi care trăia de ambele părţi ale Pirineilor, ce despărțeau Spania de Galia. Legenda spune că aceasta ar fi fost sedusă și violată de Heracles, eroul tirantin care i-a vizitat țara în timpul uneia dintre cele douăsprezece munci ale sale.

În urma acestui episod, Pyrene a dat naștere unui șarpe și, de teamă că va stârni mânia tatălui ei, a fugit de la curte și s-a ascuns în pădurile din munți. Aici, însă, a atras atenția fiarelor, care au ucis-o. Copleșit de durere, Heracles a ridicat peste trupul ei un morman uriaș de pietre, formând în acest fel lanțul muntos care astăzi îi poartă numele. Această poveste romantică și tragică deopotrivă a fost transmisă de Silius Italicus, un istoric și autor roman din secolul I d.Hr., în opera intitulată „Punica”.

Pe lângă această explicație mitologică, există și alte teorii lingvistice, care sugerează că numele „Pirinei” ar proveni din tradiții obscure din mitologia celtică și ar însemna „munte” sau „stâncă”, mai notează Wikipedia. De asemenea, în mod tradițional, numele Pyrene a fost legat de substantivul πῦρ, cuvântul grecesc antic pentru „foc”, uneori în conjuncție cu eneos, care înseamnă „fără cuvinte”.

Ce este „Traseul Libertății”

Dincolo de creasta Pirineilor, dincolo de graniță, se întindea pământul făgăduinței Spania, un simbol al evadării, al unei noi șanse și al unui viitor posibil. În spatele lor rămânea Franța ocupată de naziști, unde capturarea însemna fie închisoare, fie moarte sigură. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un traseu periculos ce străbătea Pirineii a devenit o cale de salvare pentru sute de mii de luptători ai rezistenței, civili, evrei, soldați aliați și prizonieri de război scăpați din captivitate, care încercau să fugă din calea naziștilor.

Observatorul astronomic Pic du Midi

Pentru mulți dintre aceștia, traversarea acestor terenuri stâncoase avea să fie ultima etapă a unei lungi și epuizante călătorii prin Europa devastată de război, fugind de armata germană, de temuta poliție secretă Gestapo și de unitățile paramilitare SS. În urmă cu doi ani, acest traseu istoric a fost refăcut în mod simbolic de un grup de 87 de persoane, inclusiv descendenți ai celor care, în urmă cu opt decenii, au reușit să evadeze trecând Pirineii.

Aceștia au parcurs traseul din Franța către Spania pentru a onora memoria rudelor. Supranumit „Traseul Libertății”, acest pelerinaj are loc în fiecare an în al doilea week-end din iulie este considerat un „memorial pe jos”, așa cum îl descrie Paul Williams, ghid montan britanic și pasionat de istoria locului, relatează CNN.

Atracții turistice în Munții Pirinei

Indiferent dacă ești pasionat de drumeții, sporturi de iarnă sau de explorarea patrimoniului cultural, Munții Pirinei are ceva de oferit pentru fiecare turist.

Parcul Național Pirinei. A fost creat în 1967 și este unul dintre cele mai vechi și mai diverse parcuri de acest gen din Franța în ceea ce privește flora și fauna sa.

Parcul Național Aigüestortes i Estany de Sant Maurici (Pârâurile șerpuitoare și lacul St. Maurice). Este o regiune montană protejată cu o vechime de șapte decenii, care cuprinde vârfuri ce ating o înălțime maximă de 3.017 metri.

Parcul Național Ordesa y Monte Perdido. Sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, acesta include văile Ordesa, Añisclo, Escuaín și Pineta care înconjoară masivul Perdido. A fost creat în 1918, fiind prima zonă protejată din Spania, iar astăzi este unul dintre cele mai importante parcuri naționale din această țară.

Observatorul Pic du Midi. Observatorul astronomic este situat la 2.877 metri altitudine pe culmea Pic du Midi de Bigorre. În 1963, aici a fost instalat un telescop de 106 cm, folosit pentru a face fotografii detaliate ale suprafeței Lunii. Interesant este că NASA a folosit acest observator pentru a cartografia Luna înaintea celebrelor sale misiuni Apollo. Tot aici funcționează și un telescop Bernard Lyot. O telecabină din orașul La Mongie te va duce aici în 15 minute.

Cuptorul solar Odeillo. Situat în Font-Romeu-Odeillo-Via, în Pirineii francezi, are 54 metri înălțime și 48 metri lățime, fiind cel mai mare cuptor solar din lume. Este un laborator pentru cercetarea științifică a materialelor încălzite la temperaturi foarte ridicate, de până la 3500°C. De asemenea, produce o putere de vârf de 1.000 kW, notează KidsKonnect.com.

Ce poți face în Munții Pirinei

Plimbare pe Cirque de Gavarnie – Parte a zonei Pyrénées-Mont Perdu – sit UNESCO din 1997 – Cirque de Gavarnie oferă una dintre cele mai frumoase excursii din Franța. Granița spaniolă este vizibilă din această vale calcaroasă formată din ghețari, de la 1.700 de metri altitudine. Acest loc a fost menționat de Victor Hugo într-o poezie, în care a descris-o drept „colosseumul naturii”.

Schiat în stațiunea Grand Tourmalet. Situată la poalele Pic du Midi, aceasta este cea mai mare stațiune de schi din Pirineii francezi. Aici există 68 de pârtii, cu o lungime totală de peste 100 km. Există și alte stațiuni de schi în apropiere, cum ar fi Font-Romeu și La Mongie.

Urcare cu telecabina pe Pont dEspagne. După cum sugerează și numele, Pont dEspagne este un pod de piatră care odinioară lega Franța de Spania, care astăzi este un punct de atracție și un magnet pentru drumeții. Aici există Lacul Gaube, un loc minunat pentru picnic, unde se poate ajunge în doar 20 de minute cu telecabina.

Sporturi pe ape. Aceste activități includ canyoning și caiac pe mai mult de 200 km de râuri navigabile care există în regiune, în special în văile Aspe și Ossau. Canyoning Saint-Lary oferă chiar și curse nocturne cu tiroliene și tobogane sub canionul Barrosa.

Vizitarea castelului Montségur. Pe o culme înaltă de 1.200 de metri se află ruinele castelului Montsegur, ce datează din secolul al XIII-lea, care poate fi vizitat în orice perioadă a anului. Aici există și un traseu al țesătorilor, care înconjoară castelul la bază și durează două ore, scrie TheCultureTrip.com.

Descoperă şi Munţii Piatra Craiului – unde se află şi ce poţi vizita!

 
 

Urmărește-ne pe Google News