Bogăția arhitecturală, artistică, numismatică, istorică a
muzeului pare a fi o taină “la vedere”, fix în inima orașului, un pic din faima
și importanța instituției care o găzduiește și hrănește.
BNR reprezintă, practic, îmbinarea a două clădiri care au
devenit una singură. Palatul Vechi, finalizat în 1890 – cea dintâi construcție
bancară importantă a orașului -, potrivit să deservească universul
financiar-comercial la sfârșit de secol XIX, a fost completat cu Palatul Nou, a
cărui necesitate s-a întrezărit încă din anii 30, dar care, din cauza războiului
și a crizei financiare, a fost început abia în 1940 și gata un deceniu mai
târziu.
Înăuntru, totul este imens, spectaculos. Te ține cu ochii
pe sus, atent la detaliile stilului ecletic în care e construit interiorul. Mai
ales fosta sală a ghișeelor, împărțită pe două niveluri – parterul, unde
odinioară își desfășurau munca angajații băncii, și etajul I, acolo unde se
aflau birourile membrilor conducerii, care ieșeau uneori și supravegheau ce se
întâmpla jos.
Parterul are numeroși pilaștri, fiecare cu un seif – la
fiecare pilastru era un funcționar, ofițerul de cont al zilelor noastre. Câteva
dintre seifuri – de altfel, originale – servesc acum drept vitrine pentru
emisiuni numismatice jubiliare.
Acustică specială și simbolul lui Mercur
Din motive de siguranță, enorma sală a ghișeelor are o acustică specială. De sub acești pilaștri nu se aude nimic din ce se vorbește. Aceasta era metoda ingenioasă a protecției secretului bancar, pe care astăzi o regăsim sub forma banalului anunț care ne roagă să păstrăm distanța față de clientul aflat la coadă, în fața noastră.
Pe jos sunt două simboluri: unul îl reprezintă pe Mercur, zeul roman al comerțului, al rapidității și al comunicării, iar celălalt e fosta siglă a Băncii Naționale a României.
Într-o cameră mică, mică și bine păzită cu cheia,
vizitatorii pot admira patru lingouri de aur – unul românesc, unul elvețian,
unul american și unul rus -, dar și vreo 1.600 de monede din același metal
prețios, care provin din mai multe zone de pe glob.
De altfel, pereții acestei încăperi sunt “îmbrăcați”
într-o variantă inedită a hărții lumii, pe care sunt indicate zonele bogate în
minereuri de aur. Aici este și locul unde ghidul vorbește despre povestea
tezaurului național, plecat la ruși în 1916-1917 și refăcut apoi la Tismana,
pentru că nu a revenit niciodată în țară.
Marmură de Rușchița, cristal prețios și bogăție de
stiluri
La etaj există o încăpere splendidă, numită Sala de
Consiliu, care nu se vizitează în cadrul turul muzeului, ci doar în zilele
porților deschise. Pe pereți sunt tablouri extrem de vechi și de valoroase,
printre care și celebra Rodica – la secerat a lui Nicolae Grigorescu, care
datează din anul 1894 și pe care o putem vedea zilnic, dacă scoatem din
portofel bancnota de 10 lei.
Întregul mobilier este cel original, retapisat, comandat
la Paris și realizat în stil Ludovic al XVI-lea. De altfel, tot ce se află în
Sala de Consiliu este original, cu excepția candelabrelor, care sunt replici.
Tot la etaj se află apartamentele în care locuia guvernatorul băncii, dar
această cutumă s-a pierdut de mai mult de un secol.
Muzeul BNR găzduiește și o numeroasă colecție
numismatică, plecând de la primele monede care au fost folosite pe teritoriul
actual al României până la primele încercări – nematerializate – de a bate
monedă proprie, care au avut loc pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza.
Moneda națională ar fi trebuit să se numească, potrivit
acelor planuri, român, după francul francez. Însă Ion Heliade Rădulescu a fost
cel care s-a opus, spunând: “Nu cred că ar fi bine să spui că am fost la târg
și am cumpărat o pereche de boi cu cinci români”.
Lei și cocoșei
De aici afli că prima monedă a fost totuși emisă în 1870,
pe vremea regelui Carol I, dar și povești extrem de interesante despre istoria
celebrilor cocoșei și despre motivul pentru care moneda noastră națională se
numește leu.
În afara circuitului pentru vizitatori, dar deschisă celor interesați la cerere, este biblioteca Băncii Naționale a României. O încăpere cum vezi prin filme, cu fotolii confortabile, cu rafturi supraetajate de cărți și candelabre maiestuoase. Bazele sale au fost puse în anii 20, dar are peste 28.000 de volume de literatură financiar-bancară.
Din 2008, Biblioteca BNR funcționează în spațiul ce i-a
fost dedicat inițial în Palatul Vechi, beneficiind de o sală de lectură cu 20
de locuri, calculatoare pentru utilizatori și acces gratuit la internet.
Intrarea la Muzeul BNR, vizitarea Palatului Vechi, a celui Nou și a expoziției numismatice permanente “Istoria leului” este liberă pentru vizitatorii de orice vârstă. Este necesară doar programarea pe site-ul instituției.