ComenteazăGard în gard cu Vila cu Clopoței, muzeul lăsat
bucureștenilor de Nicolae Minovici, se află o clădire nespus de frumoasă, atât
pe dinafară, cât mai ales pe dinăuntru. Colecția de artă feudală înființată,
îngrijită și făcută cadou generațiilor viitoare de inginerul Dumitru Furnică
reprezintă un obiectiv neobișnuit și valoros în patrimoniul cultural al Capitalei.
Dumitru Furnică a fost fiul unei surori a lui
Nicolae Minovici, care i-a plătit nepotului său studiile universitare. Așa se
explică extensia Minovici adăugată numelui de familie – Nicolae l-a rugat să nu
lase în urmă amprenta genetică a unei familii de oameni de artă și știință.
400 de planuri revizuite
Casa în stil Tudor a fost ridicată în anii
1941-1942 și are o particularitate care o deosebește de alte muzee sau colecții
de artă – zidurile, tavanele, etajele și scările au fost toate proiectate
pentru a găzdui exponatele și obiectele de mobilier. Bineînțeles, au exitat
modificări pe parcurs, astfel că se vorbește despre faptul că arhitectul
italian Vicenzo Canella a prezentat inginerului Furnică aproximativ 400 de schițe
ale clădirii. ”Furnică a dorit să găsească modul optim de a pune în valoare
toate lucrările strânse, fără să se înghesuie, cum se întâmplă uneori în cazul
locurilor care mai întâi au fost case și abia mai apoi muzee”, spune
muzeograful Constantin Cioancă.
Inclusiv biblioteca, achiziționată în 1936,
care a aparținut unui castel din Viena, a fost inclusă de la bun început în
planurile arhitecturale, motiv pentru care este perfect încadrată în încăperea
sa. Volumele de pe rafturile sale au, în unele cazuri, aproape cinci secole
vechime – mai exact niște tomuri care vorbesc despre nașterea Aragonului,
datate 1548.
În 1945, casa a fost donată Academiei Române
de soții Dumitru și Ligia Furnică. Inginerul a trăit până în 1982, iar soția
sa, fostă avocată de renume, până în 2004. În timpul vieții amândoi au fost
gazde bune celor ce le intrau în casă ca vizitatori necunoscuți. Muzeul are
patru niveluri, dar numai două – parterul și etajul sunt vizitabile. Subsolul
era rezervat încăperilor așa numite tehnice, iar la demisol erau bucătăria,
băile, cămările.
Masa în vârstă de cinci secole
Unele dintre vitraliile fermecătoare care
împodobesc ferestrele casei din cartierul Băneasa datează din secolele XIII-XV,
dar sunt și unele care vin până în secolul XIX. Sunt de proveniență elvețiană,
austriacă și germană, iar când lumina soarelui se filtrează prin ele, culorile
care invadează casa devin de-a dreptul ireale. Mobilierul în stil Ludovic al
XV-lea sporește eleganța locului, iar tapiseria Aubusson ocupă un perete imens
al parterului. În living și în sala de masă se găsesc două mese de
reflectorium, dintre care una veche de 500 de ani.
O piesă absolut deosebită este șemineul
italian, singurul în stil renascentist toscan din România. Furnică, inginerul
chimist care era însă pasionat de artă, fotografie, schi și golf, a mers vreo
patru ani la fostul proprietar al șemineului, care voia să-l lase moștenire
unor nepoți și care s-a lăsat înduplecat doar când a auzit că obiectul va face
parte dintr-un muzeu viu. Casa și exponatele din miezul ei au atras, de-a
lungul vremii, mai mulți actori care și-au turnat filmele aici. Printre
aceștia, Andy Garcia în ”Modigliani”, dar și Steven Segal sau Wesley Snipes.
O grădină decupată din Anglia
Între bibliotecă și living stau două statui
ale unor lei. Sunt replici de secol al XVI-lea ale leilor asociați familiei di
Medici și care, la rândul lor, imitau niște statui de bronz din secolul al
II-lea. Leii îl simbolizau pe apostolul Marcu, iar mingea de la picioarelor lor
reprezintă întregul univers. Despărțind două încăperi importante, ei ”spun” de
asemenea că aveam voie să ne rupem de carte și de învățătură și să pășim în
spațiul rezervat recepțiilor și distracției.
Colecţia mai cuprinde piese de artă europeană, arme medievale şi moderne, opere ale unor pictori italieni, flamanzi, germani, volume rare. La etaj, unde ajungi urcând o scară în spirală, în fostul dormitor și budoar al soților Furnică este amenajată o mică expoziție cu lucrări artistice. Grădina absolut șarmantă cu iaz și băncuțe de piatră are acum ca priveliște jumătate vila lui Nicolae Minovici, jumătate zona corporatistă din zona Casei Presei Libere. Casa a costat 7.000.000 lei în aur, dublu și ceva în plus față de calculele inițiale ale inginerului Furnică. O sumă foarte mare și acum, și în anii `40.