Povești din București | O mică istoria a aromelor. Muzeul Parfumului, locul unde nasul e rege

În lume sunt probabil, în acest moment, zeci de mii de parfumuri, închise în sticluțele lor, care amintesc de poțiuni și arome fascinante. Aproape fiecare dintre ele are o poveste, mai veche sau mai nouă, care vorbește despre un personaj cunoscut, despre un eveniment, despre o perioadă. Și altele ne vorbesc direct, pentru că răzbat din copilăria noastră – când poate am furat din flaconul bunicii sau am “reușit” să risipim pe covor o pudră prețioasă.

În Muzeul Parfumului din București, Val Iacob a expus câteva sute de sticluțe, dar are acasă peste 20.000 de obiecte legate de trecutul și de prezentul parfumului.

“Am pornit de la ideea că nimeni nu scapă de întâlnirea cu mirosurile din jur”, spune proprietarul parfumeriei de lux care găzduiește și muzeul.

La începuturi, parfumul ținea de ritual. Apoi a venit ca să acopere alte mirosuri. În 2019, parfumul este fashion.

Val Iacob:

Cea mai veche sticlă de parfum expusă are aproape 200 de ani

Este un Lubin – eau de toilette – din 1825. Originală. De la fabricarea acestui parfum, România și-a obținut independența, lumea a trecut prin două războaie mondiale și s-a reîmpărțit, s-au inventat cele mai multe vaccinuri, au zburat primele avioane. Iar acest parfum a rămas intact în sticla lui mare, de farmacie.

Recomandări

România, campioana în UE la riscul de sărăcie pentru persoane care au crescut în familii nevoiașe. Influența educației | Studiu

“Asta și pentru că persoana de la care am achiziționat-o nu a putut s-o deschidă”, spune, cu umor, Iacob, care a obținut prețiosul lichid de la cineva din România.

Nici măcar Gilles Lubin, actualul șef al mărcii franceze, nu văzuse acest parfum până la o vizită de-a sa în România.

Asta poate pentru că acum o sută de ani, România era a doua piață producătoare din Europa, după, bineînțeles, Franța.

Era perioada strălucitoare interbelică în care Bucureștiul era supranumit Micul Paris, iar mărcile franțuzești de parfumuri aveau fabrici aici, între Carpați și Marea Neagră. Coty, Guerlain, Lubin.

Însăși regina Maria a României a fost promoter al brandului Houbigant.

De altfel, parfumul preferat al reginei, numit “Mon Boudoir”, a fost retras de producător în 1938, la moartea acesteia, în semn de respect îndoliat față de “cea mai frumoasă regină a Europei”.

Recomandări

Capcanele imobiliare pe care să le eviți la achiziția unei locuințe. Arhitect Radu Negoiță: „Apartamente la 35.000 de euro sunt posibile doar dacă le faci de 10-15 mp bucata” I Interviu

În septembrie 2019, Iacob i-a convins pe cei de la Houbigant să reproducă “Mon Boudoir”, la 100 de ani de la lansarea lui oficială.

Și pudra Caron a fost sărbătorită la împlinirea unui secol de existență – muzeul are câteva cutii din ce urmează istoria acestui produs iubit de doamne din 1917 până în 2017.

În micul muzeu bucureștean, organizatorii au dedicat un spațiu generos produselor românești. Deși nu le mai poți simți aroma, impactul vizual e unul puternic pentru cei care-și amintesc, de acum zeci de ani, de branduri ca Bob, Eva, Adam, Miraj. Sticle decorate cu mărgele sau recipiente de săruri de baie, care în anii 70 și 80 erau prezențe nelipsite din băile românilor sau de pe măsuțele lor de toaletă.

În acea vreme, România, cu mărci ca Nivea, Miraj, Farmec, exporta în spațiul CAER peste 20 de milioane de flacoane de parfumuri, deodorante, cosmetice în fiecare an.

Val Iacob:

Recomandări

Razii în cluburile de noapte din Ucraina, de unde armata saltă tineri petrecăreți ca să-i trimită pe front | VIDEO

Casa Rancé, dinastie ajunsă în zilele noastre la cea de-a opta generație neîntreruptă de parfumieri, se mândrește cu Le Vainqueur, parfumul pe care-l purta Napoleon Bonaparte însuși. Rețeta “Învingătorului” este produsă și astăzi, fără abateri.

Tot potrivit rețetei originale se produce și Gin Fizz, parfum creat în 1955 pentru Grace Kelly, și care miroase exact așa – ca un gin tonic.

Val Iacob spune că și-ar dori un spațiu mai mare de expunere, pentru miile de obiecte care nu au încăput între pereții actualului muzeu.

“În orice vacanță am merge, vizităm acele târguri de vechituri. E imposibil să nu aibă cineva pe tarabă recipiente și cutiuțe de parfum, pudră, cosmetice. Uneori dau doi euro pe câte un exemplar care-mi taie respirația. Am găsit un Fleur dAmour din 1907, expus și el aici, la cineva din Galați, locul unde brandul a avut, de fapt, reprezentanță în România, mai târziu. Vreau să recuperez, de asemenea, și laboratoare farmaceutice vechi, pentru că foarte multe dintre acestea au fost scoase, la un moment dat, din țară”, explică Iacob.

În cronologia olfactivă alcătuită la muzeu se observă trecerea fascinantă de primele sticle de parfum, care, pentru că se realizau la spițerii, arătau ca niște recipiente farmaceutice fără prea multe înflorituri, la momentele când a început să se acorde importanță designului de flacon.

Muzeul Parfumului se găsește în interiorul magazinului Beautik și vizitarea lui este gratuită.

Urmărește-ne pe Google News