Neomodernismul se manifesta în perioada 1960-1980 și s-a conturat în doar 7 numere ale revistei Albatros, editată și condusă de Geo Dumitrescu în anul 1941. Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit, metafore subtile, expresie ermetică și un limbaj ambiguu.

Neomodernism – trăsături

Curentul literar ce a apărut ca o continuare a modernismului, se caracterizează prin câteva aspecte și anume:

  • Ambiguitatea mesajului și a referentului poetic. Ambiguitatea mesajului constă în capacitatea cuvântului de a avea mai multe sensuri în același context.
  • Poetul modernist manifestă o viziune poetică modernă ce este construită prin structuri sintactice șocante, prin simboluri multiple și prin sintaxa versurilor.
  • Scriitorii au un discurs poetic în care se asociază descrierea tip portret cu elemente de narativitate poetică.
  • Tehnici moderne precum sugestia și ingambamentul, procedeu artistic care constă în continuarea ideii în versul următor.

Caracteristicile neomodernismului în opera lui Nichita Stănescu

Scriitorii neomoderniști au vrut să se despartă de spiritul veacului, care este cel al războaielor și să recupereze valorile și modelele. Reprezentanții de seamă ai curentului literar neomodernismul au fost: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Gellu Naum, Ana Blandiana, și Adrian Păunescu.

Descoperă și: Curente literare – lista și definiția tuturor curentelor

Opera lui Nichita Stănescu este considerată o modalitate de cunoaștere deplină și contrariază în permanență așteptările criticilor.

  • Poezia este definită de coordonatele existenței și ale cunoașterii și de aceea urmărește lupta sinelui și confruntarea dintre gânditor și creator.
  • În operele lui Nichita Stănescu se creează un univers original în care abstractul ia forma concretă, iar legătura dintre abstract și concret se realizează bivalent.
  • Caracteristica predominantă a limbajului este ambiguitatea mesajului.

Urmărește-ne pe Google News