ComenteazăM-am însurat de foarte tânăr, dar dacă mi-ați fi văzut soția, ați fi înțeles imediat de ce am făcut-o. Silvia era cea mai frumoasă fată din sat, toți flăcăii erau cu ochii pe ea, așa că nu puteam risca să mi-o sufle altul. în plus, eram îndrăgostit lulea de ea, așa că nu mi s-a părut un sacrificiu faptul că am luat-o de nevastă, ci dim-potrivă. După câțiva ani, ne-am mutat la oraș și ne-am făcut cât de cât un rost.
Nu știu cum or fi fost căsniciile altora, dar a mea a fost una fericită. Chiar dacă n-am prea avut noi bani, ne-am iubit și ne-am respectat unul pe celălalt, n-am avut discuții, nu ne-am jignit. Oameni simpli, cu frică de Dumnezeu, ne-am văzut de casă, de copii. Numai că, în urmă cu vreo doi ani, viața mea a fost dată peste cap și am să vă spun cum.
Nevasta mea, Silvia, e o femeie frumoasă. Mai tânără decât mine cu patru ani, s-a trezit, dintr-odată, că viața noastră sexuală nu mai e satisfăcătoare. Cu alte cuvinte, că o neglijez. Reproșul acesta mi l-a făcut într-o seară când, după o zi de muncă, eram frânt de oboseală.
— Mișule, vreau să te întreb ceva, mi-a zis ea la vreo două minute după ce ne băgaserăm în pat.
Aproape că adormisem și i-am răspuns cu jumătate de gură:
— Mmm, ce-i?
— ție nu ți se pare că nu mai facem dragoste ca înainte?
M-a scuturat de umăr, obligându-mă să mă întorc spre ea.
— Poftim? Ce-ți veni?
— Ce-mi veni, cum adică? Păi e o lună de când n-am mai făcut și noi… știi tu, treaba aia.
— Da tu ce faci, ții evidența?
— Nu c-o țin, dar în ultima vreme nu prea mă mai dorești… Cum te bagi în pat, cum te întorci cu fața la perete de parcă nici n-aș fi lângă tine.
M-am trezit de-a binelea și mă uitam la ea ca la alte alea.
— Ai înnebunit, măi femeie? Tu nu vezi că sunt rupt de oboseală, că lucrez douășpe ore ca să aibă copiii ăștia bani de meditații? Am și eu limitele mele, ce să fac? Dar nu înseamnă că nu te mai doresc…
— Eu aș merge și mai departe… Dacă nu mă mai iubești? Dacă ai pe alta?
Era clar că o cam luase razna. Eu mă speteam la muncă, iar ei îi umblau gărgăuni prin cap.
— Dacă am pe alta… am maimuțărit-o eu. Ai luat-o razna, femeie, ce ai? Acum o mai fi trebuind și să mă justific, de unde vin, când. Mai ești și geloasă! Te apucă acuma, după atâția ani de căsnicie, că până acum nu te-ai gândit că poate iubesc pe alta. Tocma acuși te-ai găsit!
— Mișule, eu vorbesc serios! Tu ai pe alta? Jură-mi că n-ai altă femeie!
— Na, îți jur, ești mulțumită? Hai, culcă-te acum, că sunt frânt, dimineață mă scol la cinci, mi-o ajunge și mie.
Am adormit imediat și nu știu ce a mai rumegat nevastă-mea în miez de noapte. Dar dimineață, când m-am trezit, mi-a zis:
— Auzi, m-am tot gândit. E clar că viața noastră sexuală a intrat într-un con de umbră. Am auzit eu despre asta la televizor. Cică e rutina, oamenii se cunosc foarte bine, se obișnuiesc unul cu celălalt și dorința nu mai e ca la începutul căsniciei. Dar lasă, că știu eu cum să fac ca totul să fie ca la început.
— Ca la început?
— Păi tu nu mai știi că făceam dragoste în fiecare noapte?
Am dat din umeri și mi-am înfulecat omleta. Era prea dimineață pentru o discuție, pe orice teamă ar fi fost ea, așa că mi-am văzut de treabă, ignorând ceea ce zicea Silvia.
Din ziua aceea a început însă calvarul. Fiindcă până atunci casa era refugiul meu. Oaza mea de lumină. Aici găseam liniște, înțelegere, aici mă simțeam bine.
Aveam și eu câteva tabieturi, ca tot omul, aveam și eu locul meu. Dar totul a fost dat peste cap de Silvia, care și-a pus în minte să mă facă taur comunal. Asta fiindcă văzuse sau citise că un cuplu de vârsta noastră trebuie să aibă activitate sexuală, nu glumă. în seara acelei zile, când m-am întors acasă, Silvia m-a întâmpinat zâmbitoare.
— M-am înscris la curs, mi-a zis ea. Silvia și cursul, baba și mitraliera!
— Tu? Tu la un curs? Ce fel de curs, că nu te-am auzit niciodată că vrei să faci ceva, că-ți place să înveți ceva!
— E un curs special. M-a înscris tanti Ioana, mătușă-mea. Ea a fost la el și a dat rezultate.
Era cam confuză.
— Ce rezultate? La ce?
— Păi nu-ți amintești de discuția noastră de azi-dimineață? Nu ți-am zis că mă duc la curs?
— Când mi-ai zis?
— Hai, lasă-mă, te mai și prefaci… Păi n-ai dat tu din cap că da, că ești de acord? E un curs care aprinde pasiunea sexuală.
— Hai că mă faci să râd! și mătușă-ta i-a aprins pasiunea sexuală lui unchiul Vasile?
— Ce-i de râs? Chiar dacă au șaizeci de ani, să știi că după cursul ăsta au întinerit amândoi cu cel puțin douăzeci!
Mă uitam la ea cum se înflăcărase toată, cum dădea din mâini, plimbându-se prin bucătărie. Uitase și să-mi mai încălzească mânca-rea, deși o pusese pe aragaz.
— și cât costă un asemenea curs, dacă nu ți-e cu supărare? Cine știe pe mâna cărui escroc ați intrat, vă ia banii și se amuză pe seama fraierelor ca voi… Să te duci imediat să-i iei înapoi!
— Nu se mai poate. Gata, ce e dat e bun dat, dacă renunț nu-mi mai înapoiază nimeni niciun leu. și apoi, ți-am zis că e pentru fericirea noastră, niciun efort nu e prea mare când e vorba de dragoste.
— Or să râdă și curcile de tine, Silvio, că ai copii mari și te-ai prostit. și apropo de copii, ce-or să zică ei când te-oi duce tu la cursurile alea?
— Păi, ce, trebuie să știe?
Așa s-a dus Silvia mea la cursuri. Adevărul e că nici eu nu știam când se ducea la ele, pentru că eram la serviciu. Dar prima schimbare pe care am văzut-o a fost în dormitor. Patul fusese mutat.
— Ce-ți veni?
— Păi așa trebuie, ca patul să fie în sud-vestul dormitorului, ăsta e cel mai potrivit loc pentru a face dragoste.
— Zău?
— Da, și nu trebuie așezat sub o sursă de lumină, că altfel ne certăm.
Silvia era foarte serioasă când îmi explica asta. Dar nu numai patul fusese mutat. Dispăruse și televizorul din dormitor.
— Ce-ai făcut cu televizorul?
— L-am scos, fiindcă un televizor în dormitor înseamnă emoții vechi, urâte, nedorite.
— și eu unde mă mai uit la meci?
— în sufragerie, unde?
— și CD-player-ul?
— Păi și și ăla transmite energie negativă.
— Auzi, știi ce cred eu? Că, dacă o ții tot așa, o să golești dormi-torul. Mâine, poimâine te văd că duci televizorul la șmechera aia de profesoară a ta. Pun pariu că pe ea n-o deranjează un televizor în dormitor…
— Nu fi mojic! Ea-și împărtășește și celorlalți cunoștințele, pentru ca viața noastră să fie mai bună…
— Da, cum nu! Până una, alta, te rog să pui lucrurile la locul lor.
Silvia însă a ieșit din cameră fără să scoată o vorbă. Schimbarea din dormi-tor însă a fost numai începutul. Ce a
urmat apoi a fost un coșmar. S-a apucat să zugrăvească toată casa în portocaliu, că ar fi o culoare apropiată de cea a pământului.
— Dar ce, mă, Silvio, cremul nu era bun?
— Nu, Mișule, portocaliul e perfect, e culoarea pământului, ți-am zis.
Apoi a început să umble după bibelouri care reprezentau perechi și a aruncat tot ceea ce aveam de ani de zile. Atunci ne-am certat îngrozitor, când mi-a aruncat bibelourile de la mama.
— Ai înnebunit? Erau de valoare, dacă nu materială, cel puțin sentimentală!
— Da, erau de valoare sentimentală, dar nu aduceau decât ghinion!
Apoi, a umplut casa cu pene de păun, cu cristale și vaze din sticlă. Parcă eram în casa unui medium. Nu mă mai simțeam în largul meu, nu mai recunoșteam casa, nu mai eram deloc în apele mele.
Devenise o casă străină, dar și Silvia se transformase, vorbea tot timpul numai de simboluri. Dacă voiam să-mi pun o cravată, imediat mă lua la puricat:
— Nu, nu, fără romburi, asta nu-i bună. La gunoi cu ea!
Mă teroriza, dar cel mai mult mă scotea din minți seara, când ne băgam în pat. își punea atunci bijuterii strălucitoare și lucea în întuneric ca o sorcovă. Mă îmbrățișa și mă întreba dacă observ vreo schimbare în corpul meu, dacă nu s-a aprins d-rința sexuală.
— Silvio, când mă întrebi așa ceva, zău dacă nu se stinge și cea mai vie dorință de a face dragoste… Parcă ești aia din serial, Peg Bundy! Mă terorizezi de-a dreptul!
— Păi de ce? N-am pus patul cum trebuie? Nu e lumina difuză? N-am pus pene de păun? Vase de sticlă? Tablou
cu noi doi? De ce nu mă dorești? Ar trebui să mă dorești!
— Eu te-oi dori, dar dacă-mi enumeri toate astea ca și cum ar trebui să dai comandă să te doresc, atunci efectul e invers.
— Nu, nu te-nțeleg… Eu am făcut tot ce ținea de mine…
Se ridica din pat și se ducea la fereastră, unde plângea înăbușit. Fapt care pe mine mă scotea din sărite.
— Fi-ți-ar cursul al naibii cu cine te-a trimis la el! Cu toți șarlatanii de pe lumea asta!
Silvia începea și mai tare să plângă. Până într-o zi, când mi-a zis:
— Mi-e clar acum de ce nu-și fac efectul toate astea! Fiindcă tu iubești o altă femeie!
Asta chiar m-a scos din sărite. Am aruncat plapuma de pe mine, m-am îmbrăcat și am ieșit din casă fără să scot o vorbă. Simțeam nevoia să iau aer, să respir. Acolo nu mai puteam sta, mă sufocam de atâta prostie. în urma mea am auzit-o pe Silvia:
— Unde pleci? Te duci la ea, nu-i așa? Am știut eu…
M-am întors după vreo două ore, după ce mă plimbasem prin cartier ca ne-bunul, fără nicio țintă. Silvia mă aștepta cu bagajele făcute.
— Ce-ai? am întrebat-o eu.
— Te părăsesc, să știi! Eu nu pot să stau cu un om asupra căruia nu-și face efectul tehnica asta. E clar că noi doi nu ne potrivim.
Când am auzit-o vorbind așa, am făcut ceva ce n-am făcut niciodată: am înfipt mâna în părul ei și am târât-o după mine în dormitor.
— Nu ne potrivim? Ei lasă că-ți arăt eu ție potriveală… Uite potriveală, am zis eu și am luat un bibelou de pe noptieră și am dat cu el de pământ. Na potriveală!
Am tras apoi de pat până-n mijlocul camerei și am smuls de pe el așternuturile roz. M-am adus în sufragerie, am luat televizorul în brațe și l-am instalat în dormitor.
— Na potriveală! i-am zis eu, smulgându-i lănțișorul de la gât, de care atârna o pană de făzăniță. Vrei sex? Asta vrei? Păi cum să fac sex cu tine când tu ești plină de pene și de bijuterii strălucitoare, de parcă ai fi un pom de Crăciun? Te-ai uitat în oglindă în ultima vreme? Nu, nu te-ai uitat, că și oglinda reflectă energie negativă, nu? Ia hai încoace să te vezi…
în pofida împotrivirii sale, am târât-o după mine până în hol, obligând-o să se privească în oglindă.
— Lasă-mă-n pace, făcea ea, că mă doare! Ce, ai înnebunit?
— Eu? Eu? Pe mine mă întrebi dacă am înnebunit? Păi nu m-ai adus tu în starea asta? Să-ți lași dracului bagajele alea în pace! Mâine-seară, când vin de la serviciu, vreau să fie totul ca înainte, auzi, că altfel jar mănânci! Ei, drăcia dracului! Te-am lăsat, te-am lăsat, dar văd că tu nu ai nicio limită…
Cred că am băgat-o în sperieți, pentru că, a doua zi, lucrurile erau ca la început. Iar ea era cuminte, cuminte, nu mai scotea o vorbă despre tehnica nu știu care. Asta nu a însemnat că dorința mea sexuală a revenit. Adică să fac dragoste cu ea în fiecare seară, așa cum crezuse că mă va determina să fac, prin acele tertipuri. Nu, suntem ca înainte, adică doi oameni normali, care au probleme financiare, se gândesc unde să-și dea copiii la facultate, cu ce să-i țină, cum să plătească întreținerea, impozitele…
și, din când în când, mai facem și dragoste. Important e că a înțeles că o iubesc, important e că i-au ieșit gărgăunii din cap, chiar dacă prin acea metodă, destul de dură. Alții însă au pierdut tot, căsnicie, bani, din cauza acestor tehnici stupide.
Poate că veți învăța ceva și din experiența mea, cine știe? Eu cu speranța asta v-am scris, chiar dacă ea e cam penibilă. Dar bine că s-a terminat cu bine.
Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.