Nichita Stănescu – biografia, activitatea literară și viața poetului

Cele mai frumoase poezii de Nichita Stănescu sunt și astăzi citite cu interes. A fost unul dintre cei mai mari poeți ai secolului XX, face parte din lista de autori canonici, cu o unicitate incontestabilă, profunzime și intensitate remarcabilă.

Scriitori care nu fac parte din lista de autori canonici, dar care au opere incluse în programa pentru Bacalaureat: Ion Pillat („Aci sosi pe vremuri”), Costache Negruzzi („Alexandru Lăpușneanu”), Vasile Voiculescu („În grădina Ghetsemani” „Șarpele Aliodor”).

Biografie Nichita Stănescu

Nichita Stănescu, numele la naștere Nichita Hristea Stănescu, s-a născut la 31 martie 1933, în Ploiești, județul Prahova. Tatăl său a fost Nicolae Hristea Stănescu, fost țăran prahovean care mai târziu a devenit meșteșugar și comerciant ploieștean, iar mama sa era Tatiana Cereaciuchin, parte a unei familii nobile din Rusia.

A urmat Liceul Sfinții Petru și Pavel din Ploiești în perioada 1944-1952, iar între 1952 și 1957 a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București.

Nichita Stănescu s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu în 1952, cei doi erau și colegi la Facultatea de Filologie. Însă, doar după un an, cei doi s-au despărțit.

Recomandări

Pană de curent și haos în toată Spania și Portugalia. Pasagerii sunt evacuați de la metrou și din trenuri, spitalele au activat planul de urgență – Livetext

În anul 1962, Nichita Stănescu s-a căsătorit cu poeta și eseista Doina Ciurea, o altă colegă de facultate, din a cărei dragoste se va plămădi tema volumului „O viziune a sentimentelor” și cu care a trăit două decenii.

Ulterior, fiind împreună cu poeta și autoarea Gabriela Melinescu, relație în care a stat până în 1970 fără să se căsătorească, cei doi s-au inspirat reciproc în a scrie și a construi universuri abstracte.

În 1982 se căsătorește cu Todorița (Dora) Tărâță, cu 23 de ani mai tânără decât el, care-i va inspira ultimele sale creații. Patru ani mai târziu, cei doi se căsătoreau, iar apartamentul, marele „acasă” de nici 50 de metri pătraţi, a rămas în proprietatea Dorei, care şi-a mutat viaţa, de vreun deceniu, spre Franţa, devenind între timp soţia sculptorului Florin Codre.

Nu multă lume ştie însă că Nichita a înfiat- o, în ultimii ani ai vieţii, chiar pe Mirela, sora Dorei. Adică i-a devenit părinte, cu acte în regulă, propriei cumnate, după ce Dorei îi devenise soţ în iulie 1982, la fel, cu patalama de la Starea Civilă.

Nichita Stănescu devenise dependent de alcool, mai precis de vodcă, iar crizele sale i s-au tot înrăutățit spre finalul anului 1981, atunci când s-a și internat la Spitalul Fundeni. Nichita Stănescu a murit în data de 13 decembrie 1983, la București.

Recomandări

Conclavul, unul dintre cele mai secrete procese electorale din lume, decide noul papă. 135 de cardinali sunt eligibili să fie aleși

Activitate literară

În anul 1957, în martie, Nichita Stănescu a debutat simultan în revistele „Tribuna din Cluj” și „Gazeta literară” cu trei poezii. Între anii 1957 și 1958 este pentru scurt timp corector și apoi redactor la secția de poezie a „Gazetei literare”.

La sfârșitul anului 1960 debutează cu volumul „Sensul iubirii” și în1966 publică la Editura Tineretului volumul „11 elegii”. În 1969 tipărește „Necuvintele”, care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare și volumul de poezii „Un pământ numit România”.

Este numit redactor-șef adjunct al revistei „Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu. 1970-1973 – Este redactor-șef adjunct la „România literară”. În 1978 publică volumul de poezii „Epica Magna”, care primește în același an premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române.

Opere

• „Sensul iubirii” – 1960;
• „O viziune a sentimentelor” – 1964;
• „Dreptul la timp” – 1965;
• „11 elegii” – 1966;
• „Obiecte cosmice (Alfa)” – 1967;
• „Roșu vertical” – 1967;
• „Oul și sfera” – 1967;
• „Laus Ptolomaei” – 1968;
• „Necuvintele” – 1969;
• „Un pământ numit România” – 1969;
• „În dulcele stil clasic” – 1970;
• „Belgradul în cinci prieteni” – 1971;
• „Măreția frigului” – 1972;
• „Epica Magna” – 1978;
• „Opere imperfecte” – 1979;
• „Noduri și semne” – 1982;
• „Oase plângând” – 1982;
• „Altă matematică”;
• „A cincea elegie”;
• „Cu o ușoară nostalgie”;
• „Lecția despre cub”;
• „Emoție de toamnă”.

Recomandări

Moldoveanul Oleg Babii și rețeaua de firme din România care alimentează cu valută regimul de la Tiraspol. Cine sunt partenerii români

Opere incluse în programa pentru bacalaureat de Nichita Stănescu

• „Cântec”;
• „Leoaică tânără, iubirea”;
• „În dulcele stil clasic”;
• „Către Galateea”.

Alți poeți incluși în programa pentru bacalaureat sunt Lucian Blaga, Marin Sorescu sau Vasile Voiculescu.

Citate celebre de Nichita Stănescu

• „A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă. Într-un ideal te speli ca într-o apă curată. Într-o oglindă îţi speli chipul obosit, potrivindu-ţi-l până când te accepţi să fii.”

• „Noi suntem clipa care trece prin poarta existenţei.”

• „Am să vă spun un lucru, cu riscul de a mă repeta. Eu nu prea cred că există poeţi, cred că există poezie.”

• „A-ţi iubi Patria înseamnă a ţi-o clădi cu propria ta viaţă. Să-ţi trăieşti soarta.”

• „Asta este un lucru relativ uşor de trăit. Dar dac-ar fi să ne trăim opera, ce ne-am face?!”

• „Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles.”

• „Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi şi exprima, iubi şi urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge.”

• „Ca să te îndoieşti de linia dreaptă, trebuie să ştii mai întâi din câte puncte este făcută.”

• „Nimic nu este mai firesc decât absurdul.”

• „Am cunoscut pe cineva care vedea materia, cineva m-a cunoscut pe mine care vedeam cuvintele.”

• „Cel mai desăvârşit duşman şi cel mai mângâietor prieten reprezintă propria noastră memorie.”

• „Dacă nu ştii să recunoşti iarba după verde şi apa după sete, atunci nu-i va fi nimănui dor de tine.”

• „Poezia nu este o concurenţă şi nici un clasament, ci o revelaţie şi un univers. Universul poate fi descoperit în propria inimă sau în inima altora.”

• „Câteodată viaţa este surprinzătoare, punându-te la încercare prin propriile tale alegeri.”

• „Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.”
• „Noi ne-am născut, în timp ce mamele noastre răcneau de durere.”
• „Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă.”
• „Poetul nu are biografie; biografia lui este, de fapt, propria lui operă, mai bună sau mai rea, mai măreață sau mai puțin măreață.”
• „Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!”
• „Pericolul atrage pe oameni spre necunoscut, iar necunoscutul, spre noi descoperiri.”
• „Timpul este un lup devorator.”
• „Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin”
• „Un scriitor este un cititor care îi citește pe cititori.”
• „Prima literă a oricărui cuvânt se află în trecut, ultima literă – de asemeni; numai trupul cuvântului e în prezent.”
• „Nimic mai actual, de fapt, decât viitorul.”
• „Suntem ceea ce iubim.”

Sursă foto: Shutterstock.com și Wikipedia.org

Urmărește-ne pe Google News