3 comentariiCuprins:
Toată lumea cunoaște faptul că acesta a fost nevoit să plece în exil împreună cu soția sa, Alexandra Feodorovna Romanova, și cei cinci copii pe care îi avea cu aceasta. După mai bine de un an în care au trăit sub arest la domiciliu, Nicolae al II-lea și familia lui au fost uciși cu brutalitate de către soldații bolșevici din ordinul lui Vladimir Ilici Lenin, liderul de atunci al partidului bolșevic.
A fost unul dintre cele mai tragice sfârşituri ale unui cap încoronat pe care le-a cunoscut istoria.
Țarul Nicolae al II-lea a fost ținta unei tentative de asasinat
Pe numele său adevărat Nikolai Alexandrovici Romanov, Nicolae al II-lea al Rusiei s-a născut în mai 1868, fiind fiul împăratului Alexandru al III-lea al Rusiei și al împărătesei Maria Feodorovna (născută Prințesa Dagmar a Danemarcei).
Pe linie paternă, el era nepotul împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei, în timp ce pe linie maternă era nepotul regelui Cristian al IX-lea al Danemarcei. A avut trei frați mai mici – Alexandru, George și Mihail – și două surori mai mici – Xenia și Olga.
În ziua de 13 martie 1881, bunicul său a fost asasinat. Deși avea doar 12 ani atunci, Nicolae devenea „Țarevici”, adică moștenitor al tronului.
La vârsta de 19 ani, tânărul Țarevici s-a alăturat unui regiment exclusiv al armatei ruse și a slujit și în artileria de cai, dar nu a participat la nici o activitate militară serioasă.
Sfătuit de părinți, în anul 1891, Nicolae a început, alături de fratele său George, un turneu regal prin Orientul Mijlociu, India, China și Japonia.
În Japonia, Nicolae a supraviețuit unei tentative de asasinat comise de un nipon, care a aruncat asupra lui o sabie rănindu-l ușor la cap. Îngrijorat, tatăl său l-a chemat urgent acasă.
Deși nepregătit, Nicolae al II-lea al Rusiei i-a succedat la tron tatălui său
La 1 noiembrie 1894, Nicolae a urcat pe tron ca urmare a morții tatălui său. Din păcate pentru el, momentul l-a prins complet nepregătit pentru un astfel de rol, fiind considerat de oameni importanți ai vremii drept un lider naiv și incompetent.
De altfel, în momentul încoronării, el l-ar fi întrebat pe unul dintre consilieri: „Ce se va întâmpla cu mine, cu toată Rusia? Nu sunt pregătit să fiu țar și nici nu am vrut să devin unul”.
Într-o perioadă în care în Rusia aveau loc mari schimbări de ordin social și politic, Nicolae al II-lea, un autocrat convins, a ținut ferm politicile învechite și s-a opus oricărei reforme.
Manipularea aberantă a problemelor militare și insensibilitatea față de nevoile și problemele poporului său aveau să ducă la declanșarea Revoluției Ruse din 1917, ce i-a fost fatală.
Logodna și căsătoria cu împărăteasa Alexandra
Nicolae a cunoscut-o pe prințesa Alix de Hesse-Darmstadt (fiica unui duce german și a doua fiică a reginei Victoria) în 1884, la nunta unchiului său cu sora lui Alix, Elizabeth. El avea atunci 16 ani, iar Alix doar 12, dar asta nu l-a împiedicat să se îndrăgostească iremediabil de ea.
Cei doi tineri s-au mai întâlnit de câteva ori în decursul următorilor patru ani. Se spune că Nicolae ținea un jurnal secret în care scria că visează să se căsătorească cu Alix într-o bună zi.
După ce a împlinit 20 de ani, Nicolae a încheiat o relație pe care o avea cu o balerină rusă și a reluat relația cu Alix. El cerut-o în căsătorie în aprilie 1894, însă, luterană convinsă, prinţesa a refuzat în primă fază, deoarece ar fi trebuit să se convertească la religia ortodoxă.
Au urmat ore întregi de discuții cu familia și în cele din urmă ea a acceptat propunerea lui Nicolae. Tatăl țarului nu a fost însă de acord cu o astfel de alianță, el sperând să perfecteze o căsătorie cu o prințesă din Casa de Orléans pentru a întări proaspăta alianță cu Republica Franceză.
De-abia cinci luni mai târziu, aflat pe patul de moarte bolnav de nefrită, Alexandru al III-lea le-a dat binecuvântarea celor doi. Nunta a avut loc la mai puțin de o lună de la funerariile fostului împărat, iar Alix avea să se numească de-acum încolo Alexandra Feodorovna Romanova.
Abdicarea țarului și execuția familiei Romanov
Cei doi au avut cinci copii: Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria și Anastasia și Țareviciul Alexei. Din nefericire, acesta din urmă s-a născut bolnav de hemofilie, ceea ce amenința succesiunea la tron.
Speriată de perspectiva pierderii unicului fiu, țarina Alexandra a adus în sânul familiei imperiale un pseudo-călugăr, pe numele său Grigori Efimovici Rasputin. În preajma acestuia, micuțul Alexei se simțea mai bine, motiv pentru care Alexandra a devenit rapid dependentă de acesta, acceptându-i sfaturile ca venind de la Dumnezeu.
Se spune că mariajul dintre Nicolae al II-lea și Alexandra a fost blestemat încă de la început ca urmare a unui incident tragic care a avut loc în timpul încoronării țarului, la 14 mai 1896.
La festivităţile organizate atunci, peste 1.400 de ruşi au murit călcaţi în picioare în îmbulzeala iscată, iar mulţi au văzut tragedia ca pe o prevestire nefastă. Prevestirea sumbră avea să se împlinească în iulie 1918.
Nicolae al II-lea nu a anulat balurile și petrecerile de încoronare care au urmat, ceea ce a stârnit indignarea în rândul rușilor, care spuneau că țarului nu-i pasă deloc de oamenii săi.
Pe fondul tensiunilor provocate de înfrângerea Rusiei în războiul cu Japonia, la Sankt Petersburg izbucneşte o puternică revoltă. Greșit informat şi sfătuit, în februarie 1917, Nicolae al II-lea ordonă reprimarea în forţă a protestatarilor.
Soldaţii refuză să tragă asupra populației înfometate și înfrigurate și fraternizează cu răsculaţii. Dornic să-și revadă familia, la 2 martie 1917, Nicolae al II-lea abdică și se retrage la reședința de la Tsarskoe-Selo de lângă Sankt Petersburg.
Când guvernul provizoriu este din ce în ce mai amenințat de bolșevici, în vara lui 1917, oficialii decid să-i mute pe Nicolae al II-lea și pe familia sa în siguranță în vestul Siberiei.
Dar, odată răsturnat de la putere guvernul provizoriu, familia țarului cade în mâinile bolșevicilor conduși de Vladimir Ilici Lenin, care îi duc la Ekaterinburg, în Munții Ural, în aprilie 1918.
Trei luni mai târziu, în noaptea de 16 spre 17 iulie, țarul Nicolae al II-lea, soţia Alexandra, cei cinci copii şi patru servitori ai familiei imperiale care îi însoțiseră aveau să fie asasinaţi în pivniţa casei Ipatiev din Ekaterinburg, care era abandonată.
Ei au fost treziți în toiul nopții sub pretextul că urmează să plece. Au fost adunați în beciul casei, au fost puşi să se alinieze ca pentru o fotografie de familie, iar un pluton de execuţie i-a ucis cu rafale de gloanţe, potrivit declaraţiilor unor martori. Cei care nu au murit pe loc au fost ucişi cu baionetele.
Se poate spune că, dincolo de destinul lor tragic, Nicolae al II-lea și împărăteasa Alexandra au simțit pe pielea lor adevărul sintagmei „până când moartea ne va despărţi“.