Descoperă lucruri interesante și curiozități despre notele muzicale:

Ce sunt notele muzicale și cine le-a inventat

Lumea muzicii se bazează pe combinarea și secvențierea vibrațiilor audio specifice, adică sunete. Aceste vibrații sau sunete pot fi produse de orice tip de instrument și chiar instrumente netradiționale, cum ar fi claxonele de mașină și oalele de gătit. Dar pentru a organiza și ordona acele vibrații audio, le aranjam și le dăm nume. Se numesc note muzicale.

Dar notele muzicale pe care le vedem astăzi este produsul a secole de inovație și rafinament muzical.

Folosirea notației este la fel de veche ca și muzica în sine, așadar, primii precursori ai notelor muzicale se crede că au apărut cu aproximativ 4000 de ani în urmă.

Totuși, cele mai apropiate semne asociate notelor muzicale au fost inventate de un călugăr pe nume Guido din Arezzo. Guido a contribuit foarte mult la capacitatea cântăreților din bisericile din Europa de Vest de a se exprima muzical. El a organizat tonurile în grupuri numite hexacorde și a lucrat la solfegiu, cadrul pe care îl cunoaștem astăzi ca „do, re, mi, fa, so, la, si, do”.

Înainte de vremea lui Guido, muzica liturgică era (și este încă) notată folosind markeri numiți neume bizantine. El îi văzuse pe cântăreți că se chinuiau să învețe cântece din repertoriul bisericesc. Așa că, s-a gândit la o unealtă ingenioasă care să-i permită cuiva să cânte, chiar dacă nu mai auzise niciodată muzica: portativul. Avea patru linii, în loc de cele cinci pe care le folosim astăzi.

Metoda lui de notare care a făcut posibilă ghidarea lungimii fiecărei note. Între secolele XIII şi XIV, notele aveau forme noi şi punctelor le-a fost adăugate picioare sau liniuţe în funcţie de lungimea lor. A apărut şi portativul cu cinci linii, iar neumele au luat formă de romb. Pe la 1600 neumele au devenit rotunde şi a fost posibilă notaţia muzicală aşa cum este păstrată şi astăzi.

În prezent, notația cu neume bizantine este folosită în cântul de tradiție bizantină în Bisericile Ortodoxă Română și Greacă.

Care sunt notele muzicale și ce simbolizează

Fiecare notă de pe portativ are numele ei. Astfel muzicienii știu ce notă să cânte. Denumirile notelor muzicale au evoluat de nenumărate ori de-a lungul timpului, dar interpretarea celor din zilele noastre ar putea fi următoarea:

  • Do – Dominus – Dumnezeu;
  • Re – rerum – materie;
  • Mi – miraculum – miracol;
  • Fa – familias рlanetarium – sistem solar;
  • Sol – solis – Soare;
  • La – lactea via – Calea Lactee;
  • Si – siderae – bolta cerească.

Notația literală internațională a notelor muzicale

Primele 7 litere din alfabet (A, B, C, D, E, F, G) sunt folosite (în notația internațională) pentru numirea notelor. Notația literală internațională:

  • Do C
  • Re D
  • Mi E
  • Fă F
  • Sol G
  • La A
  • Si B(H)
  • Do C
Notele muzicale

Sunt bine de reținut aceste notații deoarece, în majoritatea transpunerilor, notele muzicale ce se găsesc pe Internet sunt sub această formă.

Durata și reprezentarea notelor muzicale

Așa cum inima are bătăile, și muzica pulsul ei, se numește bătaie (timp).

Duratele sunetelor și ritmul muzical sunt reprezentate grafic prin valori de note cu valori de pauze corespunzătare și semne de prelungire a valorilor de note și pauze.

Practica muzicală folosește șapte valori de note cu pauzele corespunzătoare. Cântecele din repertoriul copiilor au la bază predominant pătrimi, optimi, doimi, iar uneori șaisprezecimi și note întregi, deci numai 5 valori, cu pauze corespunzătoare.

Prin locul ocupat de note muzicale pe portativ, sub, pe liniile sau între liniile portativului, sunt reprezentate înălțimile sunetelor. Prin forma lor – goale, pline, cu codiță și stegulețe – sunt reprezentate duratele lor: nota întreagă, doime, pătrime, optime, șaisprezecime.

Durata și reprezentarea notelor muzicale

Cheile SOL și FA

Cheile atribuie note individuale unui anumit spațiu sau linie din portativ. Denumirea sunetelor notate pe portativ sau cu ajutorul liniilor suplimentare este precizată de semnul muzical numit cheie. Acesta este scris la începutul portativului.

Unele note sun joase, și altele sunt înalte. Cum facem deosebirea între notele joase și
notele înalte când vedem o partitură muzicală? O metodă e prin folosirea cheilor.

Muzica ce sună înalt este scrisă de obicei în cheia SOL. Muzica care sună jos este scrisă în cheia FA. Cheia SOL are că punct de plecare nota SOL (linia a 2-a din portativ), nota care-i determină și numele. Ca urmare, toate notele care se scriu pe acasta linie se numesc SOL.

Cheia FA are că punct de plecare nota FA (linia a 4-a din portativ), nota care-i determina și numele. Ca urmare, toate notele care se scriu pe această linie se numesc FA.

Urmărește-ne pe Google News