Comentează
Chiar dacă au fost încercări de elaborare a unor reţete de momeli pentru aceste specii de peşti, capturile au fost cu totul întâmplătoare. Ironia sorţii e că novacul poate atinge dimensiuni uluitoare, depăşind 65 de kilograme, pentru pescar fiind o veritabilă ispită. Aşa a fost şi pentru noi, când ne-am decis să mergem pe balta de la Mihăileşti (Buzău), recunoscută pentru exemplarele mari de novac şi de sânger.
Rup şi plasele braconierilor
“Înarmaţi” cu nadă TTX şi cu pufuleţi cu aromă de usturoi, am ajuns pe baltă seara, pe la 23.00. Primul exemplar a poposit în juvelnic după doar 20 de minute: un superb novac de 12 kilograme, care a făcut ca senzorul să “ţipe” ca din gură de şarpe. “Spectacol facem!”, ne-am zis în gând, numai că nu s-a întâmplat întocmai. TTX-ul s-a epuizat rapid, dizolvându- se în apă, iar pufuleţii cu aromă de usturoi nu au mai fost preferaţi decât de şase caraşi (frumoşi, ce-i drept), cel mai mic având 1,2 kilograme. “Avem exemplare foarte mari de novac, care rup şi plasele brac onierilor”, ne-a spus Stan Stan, proprietarul bălţii de la Mihăileşti.
Se hrănesc numai organisme microscopice
Sângerul se hrăneşte cu plancton de origine vegetală, iar “fratele” său, novacul, cu plancton de origine animală. Cele două specii de crap originare din Asia s-au combinat, astfel că în bălţile noastre sunt de fapt hibrizi care se hrănesc atât cu fitoplancton, cât şi cu zooplancton. Ei filtrează apa şi reţin organismele microscopice.
PONT
Un pescar experimentat ne-a dezvăluit o metodă de prindere a novacilor şi a sângerilor. Se nădeşte locul cu şrot de floarea-soarelui, mămăligă şi cu cât mai multă pâine. Se dă cu undiţa , care are o montură specială: o ancoră mică, fir mai mare de 0,30 şi o plută lungă. Nu se foloseşte plumb. O parte din nadă se amestecă bine şi se pune în ancoră.
Se caută fundul apei, astfel încât pluta să stea parţial ridicată. Când mănâncă novacul sau sângerul, pluta începe să tremure, moment în care se efectuează înţeparea. Locul se nădeşte de două ori pe oră.