Cuprins:
Nucul este apreciat atât pentru fructele sale, cât și pentru lemnul rezistent și prețios. Nucul nu este un copac foarte pretențios și poate fi plantat și îngrijit cu ușurință.
Despre nuc
Nucul, cu denumirea științifică de Juglans regia L., este un arbore din familia Juglandaceae, răspândit în zona temperată și mediteraneană, atât ca floră spontană, cât și în culturi.
Zonele importante ale culturii nucului cuprind Franța, Serbia, Grecia, Bulgaria și România, China, California și Chile. Mai recent, cultura nucului s-a răspândit pe scară largă și în alte regiuni precum Noua Zeelandă și sud-estul Australiei.
Nucul poate ajunge la 30 de metri înălțime. Are trunchiul gros și scoarța netedă, argintiu-cenușie. Are crengi puternice, coroana foarte largă și bogată. Frunzele sunt mari, compuse din 5-9 foliole eliptice, cu margini întregi, glabre.
Nucul înflorește în luna mai. Fructul este drupă sferică, având o singură sămânță, cu două cotiledoane mari, zbârcite, bogate în untdelemn și numită nucă. Arborele de nuc se înmulțește aproape numai prin sămânță, dar cu destulă greutate.
Soiuri de nuc
În lume s-au dezvoltat numeroase soiuri de nuci, dar iată care sunt cele mai cunoscute din România:
- Argeșean
- Jupânești
- Muscelean
- Brătia
- Miroslava
- Anica
- Ovidiu
- Velnița
- Geoagiu 65
- Sibișel 252
- Germisara
- Novaci
- Peștișani
De ce să ținem cont când cumpărăm puieții de nuc
Este bine să cumpărăm nucul din surse de încredere și să fim atenție la câteva criterii importante precum:
- Înălțimea și vârsta – minimum 1-2 ani și o înălțime de cel puțin un metru
- Dimensiunea rădăcinilor – să aibă cel puțin 30 de centimetri lungime și să arate cât mai sănătos
- Tulpina și rădăcina trebuie să fie cât mai bine hidratate și să nu prezinte semne de uscăciune
Plantare nuc
Nucul are nevoie de multă lumină și de un pământ bine drenat, bogat în substanțe nutritive, are cerințe ridicate față de apă, nu îi place un teren uscat.
Deși plantarea nucului poate părea o operațiune destinată cunoscătorilor, ea se poate face cu succes și de către începători.
Plantarea nucilor se poate face atât primăvara, cât și toamna. Totuși, de obicei, pomii fructiferi se plantează toamna, în luna octombrie, atunci când încep să cadă frunzele.
Pomii fructiferi se pot planta și primăvara, de obicei, din luna martie și până la sfârșitul lunii aprilie, înainte de începerea perioadei de vegetație, însă este nevoie de mai multă atenție și supraveghere în acest caz. Odată ce pomii au început procesul de înmugurire, plantarea nu mai este o soluție, întrucât puieții nu se vor prinde.
Nucul – etape ale plantării
În noaptea dinaintea plantării, pomii de nuc trebuie puși într-un vas cu apă pentru rehidratarea completă a rădăcinilor.
Solul – este de preferat să fie cât mai bogat în substanțe minerale, să fie ușor de udat și de săpat.
Săpatul gropilor – gropile trebuie să aibă o adâncime cuprinsă între 60-80 de centimetri și laturi de până la 1 metru. Astfel, rădăcinile pomilor vor avea suficient loc să se prindă și să se dezvolte ulterior.
Fasonarea rădăcinilor – presupune, mai exact, curățarea rădăcinilor care prezintă răni sau sunt uscate. Această operațiune are rolul de a împrospăta rădăcinile mai groase de 4 milimetri și de a încuraja creșterea. Rădăcinile subțiri pot fi scurtate până la 1-2 centimetri, iar cele uscate pot fi tăiate de la bază, pentru a stimula creșterea unora noi și sănătoase.
Mocirlirea rădăcinilor – presupune scufundarea rădăcinilor nucului, în mod repetat, într-un amestec format din pământ mărunțit, compost și apă. Acest amestec asigură umiditatea necesară rădăcinilor în momentul plantării și ajută la mai bună aderare a acestora la sol.
Plantarea propriu-zisă – se face imediat după mocirlire, înainte ca amestecul să se usuce pe rădăcinile nucului.
Nucul – altoire
Ca regulă generală, pentru altoirea oricăror pomi fructiferi este necesară folosirea unui altoi din aceeași specie sau același gen cu portaltoiul. Lăstarii aleși pentru altoi de nuc trebuie să provină de la soiuri valoroase și pomi sănătoși.
Reușita altoirii este condiționată de realizarea temperaturii optime la punctul de altoire. Pentru altoirea din iulie-august recoltarea ramurilor altoi se face în ziua efectuării altoirii cât mai de dimineață, se depozitează cu vârful în jos, în poziție verticală, ferite de căldură, în saci de plastic. Ramurile altoi trebuie să fie sănătoase, rotunde ca secțiune, cu muguri viabili bine dezvoltați.
Nucii se cioplesc la bază, în formă de pană, tăieturile fiind aplicate cu 1 cm mai sus față de mugure. Tăietura se realizează cât mai exact, cu ajutorul unui obiect care taie foarte bine. Penele obținute prin cioplirea ramurilor de altoi sunt introduse în despicătură portaltoiului, având grijă că mugurii aflați pe altoi să rămână în exterior. După acest pas, spațiul rămas liber în despicătură se umple cu ceară maleabilă, mastic și chit pentru lemn, pentru a asigura vindecarea.
Îngrijire nuc
Stropirea nucilor este foarte importantă, tocmai pentru a evita ca aceștia să se îmbolnăvească și să fie atacați de diverși dăunători. Stropirea pomilor asigură sănătatea și o producție bună. Substanțele necesare se aplică prin stropire imediat după tăierea ramurilor de nuc, această perioadă fiind aleasă pentru temperaturile foarte bune.
Nucii se stropesc, așadar, primăvara, înainte de înflorire sau toamna, în perioada de repaus vegetativ și după căderea frunzelor.
Tăierea ramurilor de nuc este o operațiune foarte importantă pentru sănătatea acestora, dar și pentru felul cum se vor dezvolta și vor rodi. Primele ramuri care se taie sunt cele crescute unele peste altele, încălecate, dar și cele uscate sau afectate de diverse boli.
Nucul – boli și dăunători
Nucul este atacat de numeroase boli și dăunători: Bacterioza nucului (Xanthomonas pv. Juglandis), Antracnoza nucului (Gnomonia leptostyla), Cancerul bacterian (Pseudomonas syringae), Boala cernelii (Phytopthora cinnamomii) și dăunătorii Păduchii de frunză (Aphis juglandis, Aphis juglandicola), Molia nucului (Gracilaria roscipenella), Acarianul frunzelor de nuc (Eriophyes tristriatus).
Tocmai împotriva acestor dăunători este recomandată stropirea nucilor cu fungicide și insecticide adecvate, dar și a altor pomi fructiferi.
Beneficii ale nucilor
Nucile sunt un aliment care concentrează o bogăție de nutrienți – vitamine, grăsimi, antioxidanți și minerale – tot acestea luate la un loc le recomandă pentru întărirea și protejarea sistemului cardiovascular.
Un studiu publicat în the New England Journal of Medicine, a arătat că persoanele care obișnuiau să consume zilnic nuci au înregistrat o probabilitate mai mică de a muri de cancer, boli de inimă și boli respiratorii.
Miezul, bogat în mangan și fosfor, este ideal pentru funcționarea normală a inimii și creierului.
Proprietăți ale nucilor
- Au o cantitate foarte mică de grăsimi saturate în compoziție.
- Sunt bogate în grăsimi monosaturate și polisaturate.
- Nu au colesterol. Conțin diferite fitochimicale, cum ar fi fitoestrogenii (izoflavone) și compușii fenolici, acidul elagic și flavonoidele.
- Sunt bogate în fibre. Conțin proteine de origine vegetală, ceea ce înseamnă că pot fi folosite că înlocuitor pentru produsele de origine animală.
- În plus, nucile sunt bogate în arginină, un aminoacid care menține elasticitatea vaselor de sânge.
- Conțin vitaminele E, B6, niacina și acid folic. Sunt bogate în numeroase minerale precum magneziu, zinc, fier, calciu, cupru, seleniu, fosfor și potasiu.
Calorii nuci
Aproximativ 30 grame de miez de nuci (12-14 jumatati) conțin 18 grame de grasimi. Deși conținutul total de grăsimi este mai mare decât al altor alimente, cele din nuci sunt bune: 2,5 grame de grăsimi mononesaturate (grăsimi sănătoase) și 13 grame de grăsimi polinesaturate. De asemenea, nucile conțin 2,5 grame de Omega-3. Mai exact, 30 grame de miez de nucă are 196 de calorii, iar 100 de grame de nuci au 654 calorii.
Curiozități despre nuc și nuci
- Perioada de viață a nucului este în medie între 300 și 400 de ani și va rodi pentru prima dată la vârsta de 10 ani.
- Frunzele de nuc produc o substanță numită juglona, care în timp se acumulează în sol făcând imposibilă viață altor plante sub nuc.
- Dacă frunzele sunt lăsate pe sol peste iarnă nivelul de toxicitate va fi ridicat și solul de sub nuc va deveni toxic. Pentru a preveni intoxicarea solului de sub nuc va trebui să îndepărtăm periodic frunzele ce cad la sol.
- Cel mai bătrân nuc din lume trăiește în Chinaiar. Pe o plăcuță de la baza lui scrie că nucul a fost plantat în timpul dinastiei Shang între anii 1600 – 1066 î.e.n. Copacul are 25,4 m înălțime și 15,7 m grosime având o coroană impresionantă.
- Nucul poate produce într-un an între 100 și 300 kg de nuci
- Frunzele de nuc și cojile verzi de nuci sunt folosite pentru vopsirea lânii și a fibrelor naturale
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!