Oamenii care nu au un loc de muncă sunt, paradoxal, ceva mai echilibraţi la minte decât cei care se luptă cu o slujbă neplacută, au descoperit cercetătorii de la Universitatea Naţionala a Australiei.

Prea puţină siguranţă, o normă de muncă exagerat de mare, prea puţin control asupra gestionării volumului de muncă, lipsa de perspective – toate acestea definesc o slujbă proastă. Studiul arată că cei care trec de la situaţia de şomer la cea de angajat cu o slujbă bună prezintă o îmbunătăţire semnficativă a echilibrului psihic; în schimb, o slujbă nesatisfăcătoare face mai mult rău decât bine.

În consecinţă. cercetătorii au recomandat organizaţiilor implicate în găsirea de locuri de muncă să evalueze atent profilul candidatului şi caracteristicile jobului care îi este propusă.

 
 

Urmărește-ne pe Google News