Katrina Parra, o tânără contabilă de 26 de ani din Venezuela, a început să se lupte cu dureri abdominale, anxietate și vărsături, în mod constant, încă de la începutul anului 2012, dar medicii nu au putut diagnostica problema sa de sănătate.

Până la finalul acelui an, simptomele lui Katrina s-au agravat. Avea frisoane, iar corpul ei era slab și fragil, fiind plasată într-o unitate de terapie intensivă (UTI), pe perioada vacanțelor. Cu toate acestea, medicii nu au putut diagnostica boala, chiar dacă au tras concluzia că tânăra avea o problemă psihologică și trebuia să vadă un terapeut.

Fără un diagnostic, Katrina a continuat să slăbească și a devenit complet paralizată. Timp de mai bine de o săptămână, Katrina s-a aflat în UTI, conștientă, dar incapabilă să se miște sau să comunice, scrie mediadrumworld.com.

După opt luni de simptome dureroase și spitalizare, medicii au diagnosticat în cele din urmă Katrina cu porfiră acută intermitentă, o tulburare genetică care afectează producția de hemoglobină în organism.

Deformarea genetică poate fi necunoscută până când simptomele sunt declanșate de un anumit factor. În cazul Katrinei, s-a crezut că factorul care a condus la starea ei a fost tratamentul cu pilule contraceptive, care se numeau Yaz.

„În 2012 am început să vomit foarte mult și am simțit dureri abdominale, anxietate și m-am simțit de parcă trebuia să fac baie în apă fierbinte, ore întregi, ca și cum aș fi fost otrăvită. M-am dus la clinică și medicii au făcut teste, dar nu au arătat că ceva ar fi  în neregulă. Am continuat să iau pilula contraceptivă, iar pe 24 decembrie 2012 m-am simțit din nou îngrozitor.

Am avut frisoane, o temperatură ridicată și nici o putere în corpul meu. M-am dus la o clinică, din nou, unde mi-au dat diagnosticul de septicemie și m-au pus în UTI, timp de o săptămână, până la noul an. A fost groaznic, dar asistentele au avut grijă de mine.

M-au pus într-o cameră și nimănui nu i sa permis să mă viziteze decât dacă erau complet acoperite, așa că am fost protejată de germeni. Doctorii au făcut multe teste, dar simptomele mele s-au înrăutățit.

Am avut vărsături, halucinații, am avut dureri abdominale, dureri de picioare și simțeam că înnebunesc. Au trecut zilele și nu am primit un diagnostic. Mama mea a fost cu adevărat stresată cu privire la starea mea, dar am avut un sprijin atît de mare din partea familiei mele.

Medicii au început să-mi dea medicamente pe care nu și-au dat seama că nu mi-au putut da, deoarece medicamentul a avut un efect negativ asupra porfiriei. M-am intoxicat și mă simțeam, în fiecare zi, mai rău. Am vrut doar să mor și să termine cu tot coșmarul.

Într-o zi, doctorul i-a spus mamei mele că a crezut că este o problemă psihologică și ar trebui să fiu văzut de un psihiatru. Nu putea să o creadă și s-a înfuriat. La clinică s-au organizat conferințe, dar niciun medic nu s-a gândit la o singură soluție sau diagnostic. Vărsam foarte mult, dar singurul lucru pe care îl făceam era să iau pilula, care poate declanșa porfiria.

De altfel, toate simptomele mele au început de când am început să iau pilula. Dar, indiferent de cât de rău îmi era, nu am opit administrarea pilulei. Nu puteam să vorbesc sau să mă mișc, iar trupul meu era într-o continuă durere și am vrut doar să mor.

Durerea a fost atât de cruntă,  încat singurul lucru care mă ajuta era morfina. Doctorii chiar spuneau că durerea abdominală este foarte asemănătoare cu nașterea, a povestit Katrina.

Când s-a aflat ce are, a oprit imediat tratamentul cu Yaz, aceasta fiind și singura soluție pentru vindecare. Nu există niciun tratament pentru porfirie, dar poate fi tratat prin oprirea medicației care provoacă gravele simptome și prin injectarea corpului cu hem, pentru a compensa lipsa din corp.

 

Katrina a făcut o recuperare puternică și și-a revenit, ulterior, iar acum este acum un instructor de fitness.

„Tocmai mi-am atins scopul de a deveni un profesor Fitcombat, dar cel mai mare obiectiv al meu este să creez o fundație de porfirie care să-i ajute pe alții. Oamenii mor din cauza porfiriei, din cauza dificultății de diagnosticare. Nu vreau asta pentru nimeni, este groaznic. Doar gândesc la asta îmi dă frisoane. Chiar nu mi-a păsat dacă am murit, am vrut doar durerea să meargă. Nu renunța, poti avea o viață normală, dupa aceea. Aveți grijă de voi și rămâneți pozitivi. Trebuie să răspândim acest cuvânt, deoarece nu există suficiente informații despre această condiție”, a mai spus ea.

„Recuperarea a fost lentă, totuși. Mi-a luat două luni doar pentru a putea muta cu un deget din nou. După alte două luni, am putut să scot primul sunet cu vocea mea. Am avut fizioterapie de trei ori pe zi pentru a-mi recâștiga puterea și capacitatea de a mișca. În timp ce eram paralizată, mi-am pierdut vocea și am cerut un terapeut vocal. Fizioterapeuții mei mi-au dat cel mai bun sprijin și îi datorez mult. Voiam să mă simt bine din nou și să-mi iau viața înapoi. Am fost prinsă într-un pat, timp de cinci luni, și îmi amintesc când fizioterapeutul meu m-a oprit pentru prima dată și am început să plâng pentru că nu puteam să mă ridic singură”, a precizat Katrina.

De la începutul perioadei sale de recuperare, Katrina a avut o atitudine pozitivă, în ultimii cinci ani, în timp ce se lupta să-și recâștige viața. Katrina a făcut primii pași, după nouă luni de la diagnosticul primit și a durat mai bine de doi ani pentru a face o recuperare completă.

Până în prezent, degetele de la picioare sunt încă puțin amorțite și nu se mișcă așa cum obișnuiau. Nu mă deranjează, pentru că pot să merg normal. Nu am mai avut un atac de porfirie, timp de trei ani. Mă îngrijesc acum de mine, evident nu mai iau pilule, nu beau și nu fumez”, a încheiat Katrina.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 11

  • FOTO – NorthFoto

Citește și – Familie distrusă de șoferul care făcea live pe Facebook la volan. Fratele de 3 ani al fetiței decedate are coloana ruptă și e în comă | VIDEO


 

 
 

Urmărește-ne pe Google News