Povestea pilotului Florin Rotaru, mort după prăbușirea avionului MIG sâmbătă, la baza Borcea, este povestea a mii de copii pe care Armata Română i-a înfiat.
Pe vremuri, ei se numeau ”copii de trupă”.
De mic, Florin a muncit și a învățat
”Mama lui Florin l-a părăsit pe când băiatul avea abia patru luni”, își amintește Sanda Rotaru, bunica lui din Vaslui.
Aici, în Moldova, Florin a făcut școala generală.
Bunica, acum în vârstă de 83 de ani, descrie o viață în care nepotul ei a tras de mic, a muncit și a învățat.
”Nici tatăl nu l-a putut ajuta prea mult, că multă vreme tatăl lui Florin, băiatul meu, a fost bolnav. S-a prăpădit cu 11 ani în urmă. Și pe fratele lui, Vasile, tot eu l-am crescut. Vasile mi-a dat vestea!”, spune femeia.
”Bunicul îl ducea la cămin, mamaia îl lua”
În acest cartier de case vasluian, ”13 Decembrie”, din apropierea spitalului din localitate, s-a născut Florin.
Dialogul cu bunica are loc într-o casă cu uluci de lemn, peste care se întinde vița-de-vie, în josul străzii Constantin Tănase, pe care Florin a străbătut-o de atâtea ori.
Bătrână, uscățivă, îmbrăcată în negru, se mișcă ajutându-se de cârje și-și cheamă lacrimi care au secat.
”Florin a fost un băiat foarte bun, cuminte, liniștit. Nu am avut probleme cu el niciodată. Bunicul îl ducea la cămin și mamaia îl lua după-amiaza”.
::placeholdeR–>
Bătrâna a fost cea care l-a dus, pe rând, la cămin, școală, liceul militar de la Câmpulung Moldovenesc și la facultate.
Ultimul Crăciun împreună
După ce și-a terminat studiile și a devenit pilot de aviație, Florin nu a uitat-o pe cea care l-a crescut.
O suna în permanență pe ”mamaia” să o întrebe ce face și dacă are nevoie de ajutor.