ComenteazăPovestea pilotului Florin Rotaru, mort după prăbușirea avionului MIG sâmbătă, la baza Borcea, este povestea a mii de copii pe care Armata Română i-a înfiat.
Pe vremuri, ei se numeau ”copii de trupă”.
De mic, Florin a muncit și a învățat
”Mama lui Florin l-a părăsit pe când băiatul avea abia patru luni”, își amintește Sanda Rotaru, bunica lui din Vaslui.
Aici, în Moldova, Florin a făcut școala generală.
Bunica, acum în vârstă de 83 de ani, descrie o viață în care nepotul ei a tras de mic, a muncit și a învățat.
”Nici tatăl nu l-a putut ajuta prea mult, că multă vreme tatăl lui Florin, băiatul meu, a fost bolnav. S-a prăpădit cu 11 ani în urmă. Și pe fratele lui, Vasile, tot eu l-am crescut. Vasile mi-a dat vestea!”, spune femeia.
”Bunicul îl ducea la cămin, mamaia îl lua”
În acest cartier de case vasluian, ”13 Decembrie”, din apropierea spitalului din localitate, s-a născut Florin.
Dialogul cu bunica are loc într-o casă cu uluci de lemn, peste care se întinde vița-de-vie, în josul străzii Constantin Tănase, pe care Florin a străbătut-o de atâtea ori.
Bătrână, uscățivă, îmbrăcată în negru, se mișcă ajutându-se de cârje și-și cheamă lacrimi care au secat.
”Florin a fost un băiat foarte bun, cuminte, liniștit. Nu am avut probleme cu el niciodată. Bunicul îl ducea la cămin și mamaia îl lua după-amiaza”.
”Mă ruga să-l iau în brațe și îi spuneam că nu mai poate mamaia. Când cresc mare, o să te iau și eu. Uite că nu a apucat să mă mai ia în brațe”, spune Sanda Rotaru, bunica pilotului
Bătrâna a fost cea care l-a dus, pe rând, la cămin, școală, liceul militar de la Câmpulung Moldovenesc și la facultate.
Ultimul Crăciun împreună
După ce și-a terminat studiile și a devenit pilot de aviație, Florin nu a uitat-o pe cea care l-a crescut.
O suna în permanență pe ”mamaia” să o întrebe ce face și dacă are nevoie de ajutor.
”Acum a plecat și m-a lăsat cu o pensie cu 613 lei pe lună! Mă mai ajuta financiar, îmi mai trimitea bani. Am fost internată în spital și mi-a trimis 300 de lei”, își amintește Sanda Rotaru.
Ultima întâlnire a fost de Crăciun, anul trecut. Au stat la masă, au vorbit, lucruri obișnuite, cele care rămân, de fapt.
Tot atunci a fost și cununia fratelui său cu doi ani mai mic, Vasile, care lucrează ca șofer de TIR în străinătate.
Telefonul fatal
Apoi, a venit vestea neagră în casa mică din Vaslui, casa copilăriei.
Ceva a străfulgerat-o.
”Sâmbătă i-a sunat soția lui Florin pe Vasilică și pe Elena, nevasta acestuia, și le-a spus să vadă cum îmi spun. Să nu-mi zică direct că a murit Florin. Vasile m-a sunat și m-a întrebat: ”Mamaie, ești tare? Mamaie, ești tare?”. I-am răspuns că ”da”. Atunci mi-au spus că trebuie să-mi zică ceva de Florin”, își amintește ea.
Amintirea telefonului i-a retrezit lacrimile.
Sunt emoții care nu seacă niciodată.
Bătrâna își aduce aminte și ultima convorbire telefonică pe care a avut-o cu nepotul său, în urmă cu mai bine de o săptămână.
”Dar ce s-a întâmplat, doar nu o fi murit?!”, i-am întrebat eu. Mi-au zis că nu. Se gândeau că mi se ridică tensiunea. Abia la 1 și 13 minute, că m-am uitat la ceas, mi-au zis: ”Mamaie, acum Florin și-a dat viața”. Atunci am răcnit cât am putut! Nu trebuia să se suie în avion! Atâția piloți au murit, peste 30”, izbucnește Sanda Rotaru.
”Vreau să văd măcar sicriul”
”Joia trecută, am vorbit ultima dată la telefon cu el și m-a întrebat dacă sunt bolnavă. Mi-a zis să am grijă de mine. Când l-am întrebat ce face, mi-a spus că abia venise de la serviciu și că nu mâncase de o zi și ceva. Mi-a mai spus că face o ciorbă, să mănânce cu Elena, soția lui, pentru că ea urma să plece la Fetești, iar el din nou la serviciu”, rememorează bunica lui Florin,
Bunica a obosit. Discuția e tot mai grea.
Înmormântarea vine într-o zi, două.
Bunica pilotului mai vrea un singur lucru. Știe că trupul carbonizat este într-un sicriu închis. ”Am să mă duc la el să văd măcar sicriul”, spune ea.
Bunica și Armata, cei doi stâlpi între care s-a întins, curmată prea devreme, viața lui Florin Rotaru, 36 de ani, pilot al forțelor aeriene române.