Pașoptismul - Trăsături și Scriitori Reprezentanți

Promotori importanți ai pașoptismului au fost: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, Alexandru Golescu, C.A. Rosetti, Dimitrie Bolintineanu, Eftimie Murgu, Timotei Cipariu sau Alecu Russo. Perioada pașoptistă se caracterizează printr-o orientare culturală și literară cu trăsături specifice.

Cuprins:

Pașoptismul – definiție

Pașoptismul face parte din lista de curente literare în poezie și este perioada culturală cunoscută sub numele de perioada pașoptistă, ce are la bază activitatea revistei „Dacia literară”, publicată în 1940 de Mihail Kogălniceanu, îndrumătorul generației pașoptiste.

Perioada pașoptistă este definită drept activitatea culturală intensă care a avut loc în etapa istorică (1830 – 1840), iar promovarea specificului național a fost unul dintre principiile importante.

Epoca pașoptistă începe înaintea lui 1840, perioadă în care se disting trei etape ale literaturii pașoptiste:

Prepașoptistă – anunțată de debutul lui V. Cârlova și Al. Hrisoverghi, perioadă dominată de figurile lui Gh. Asachi și Ion Heliade Rădulescu;
Albina românească și Curierul românesc – perioadă marcată de apariția Daciei literare;
Postpașoptistă – perioadă ce continuă să evolueze pe linia ideologiei pașoptiste.

Literatura pașoptistă

Literatura pașoptistă s-a dezvoltat sub semnul romantismului european. După perioada 1825 – 1830, care este plină de adaptări ale autorilor străini, în special de francezi, se remarcă sincronismul dintre manifestul romantismului francez și articolul programat „Inducție”, publicat de Mihail Kogălniceanu în 1904.

Scriitorii români asimilează manifestul curentului literar romantismului francez și aplică principiile acestuia cu particularitățile curentului național popular de la revista „Dacia literară”.

Scriitorii generației au cultivat teme și motive romantice și au ales istoria drept sursă de inspirație pentru o lirică a patriotismului ardent și natura.

Programul „Daciei literare” a devenit programul romantismului românesc și a demonstrat spiritul creator al pașoptismului, care are revelația duhului național, ajungând să redescopere rădăcinile culturii noastre și să contribuie la constituirea literaturii române originale.

Nu doar romantismul se reflectă în operele scriitorilor pașoptiști, ci și alte curente precucm: clasicismul și realismul. Apare fenomenul coexistenței mai multor curente literare în cadrul aceleiași opere, acest lucru fiind vizibil și în creația Alexandru Lăpușneanu a lui Costache Negruzzi sau chiar în pastelurile lui Vasile Alecsandri.

Trăsăturile pașoptismului

Introducerea se axează pe evidențierea necesității de realizare a unei literaturi naționale originale și pune în mișcare o schemă de idei generale;
Teme și motive romantice;
Istoria este aleasă drept sursă de inspirație pentru o lirică a patriotismului ardent;
Natura este coordonată a sufletului românesc;
Literatura populară și mitologiile orientale sunt valorificare;
Libertatea de creație, aspirație spre absolut, spirit rebel și contestatar.

Scriitori reprezentanți ai pașoptismului – Poezia pașoptistă

Poezia pașoptistă cultivă câteva specii lirice și epice, iar în anumite opere se îmbină trăsături ale mai multor specii.

Poezia lirică

Pastelul – Vasile Cârlova – “Ruinele Tărgoviștii”;
Vasile Alecsandri – “Pasteluri”;
Elegia – Vasile Cârlova – “Păstorul întristat”;
Meditația – Grigore Alexandrescu – “Meditație”;
Ion Heliade Rădulescu – “Visul”;
Oda și imnul – Vasile Cârlova – “Marșul oștirii romane”;
Satira și epistola – Grigore Alexandrescu – “Duhului Meu”;

Poezia epică

Baladă de inspirație folclorică – Ion Heliade Rădulescu – “Zburătorul”;
Poemul – Vasile Alecsandri – “Dumbrava Roșie”;
Legenda – Vasile Alecsandru – “Legenda ciocârliei”;
Fabula – Alexandru Donici – “Fabule”;
Snoava în versuri – Anton Pann – “Povestea vorbei”;
Epopeea – Ion Heliade Rădulescu – “Antolida”, “Mihaida”.

Proză

„Alexandru Lăpușneanu”, „Sobieski și românii”, „O alergare de cai” de Costache Negruzzi
„Memorial de călătorie”, de Grigore Alexandrescu
„Balta albă”, „Buchetiera de la Florența” sau „Istoria unui galbân” de Vasile Alecsandri.