Istoria bogată și spectacolul pe care îl oferă pe cerul nopții fac din Perseide un fenomen fascinant, care merită să fie nu doar observat, ci și studiat. În cazul în care dorești să te bucuri de acest fenomen unic, în cele ce urmează îți vom spune când va avea loc, ce ai nevoie pentru a observa Perseidele și care este cel mai bun loc ca să ai parte de o experiență memorabilă de observare a „ploii de stele căzătoare”.

Ce sunt Perseidele

Denumite astfel după Perseus, o constelaţie din emisfera nordică, traversată de Calea Lactee, Perseidele reprezintă unul dintre cele mai numeroase și mai strălucitoare ploi de meteori care se activează în fiecare an. Perseidele sunt cunoscute pentru că este perioada concediilor și a vacanțelor, perioada din an când oamenii petrec mai mult timp sub cerul liber, noaptea.

Ele sunt alcătuite din mici particule cosmice care provin, de fapt, de la o cometă, denumită 109P/Swift-Tuttle, potrivit site-ului oficial al Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”. Această cometă a fost descoperită în 1862 de Lewis Swift și Horace Tuttle, de unde și numele Swift-Tuttle. Este o cometă mare, nucleul ei având un diametru de 26 de kilometri. Acesta este aproape de două ori mai mare decât obiectul presupus că a dus la dispariția dinozaurilor.

Activitatea Perseidelor începe în data de 17 iulie

Cometa Swift-Tuttle orbitează Soarele o dată la 133 de ani, iar ultima dată a vizitat sistemul solar interior în 1992, lasă în urmă un nor de particule de praf și mici fragmente de rocă, denumite meteoriți. Fenomenul de stea căzătoare este arhicunoscut. Dâra luminoasă de pe cer este lăsată de o particulă sub 1 mm diametru care aprinde aerul în clipa în care pătrunde în atmosfera Pământului. Pentru o fracțiune de secundă, se poate observa acest fenomen, denumit de astronomi meteor (stea căzătoare), care este produs, așa cum spuneam, de particula de praf cosmic care arde în atmosferă.

Perseidele sunt lucruri fierbinți, atingând temperaturi de peste 1.650 de grade Celsius, pe măsură ce fiecare fragment călătorește prin atmosferă, comprimând și încălzind aerul din fața sa. Cele mai multe dintre fragmente sunt vizibile când se află la aproximativ 60 de mile (97 de kilometri) de sol.

Cum se formează Perseidele

Atunci când cometa se apropie de Soare, căldura și energia solară provoacă fenomenul de sublimare, adică trecerea directă de la stare solidă la stare gazoasă a gheții din nucleul său. Această sublimare eliberează în spațiu praful cosmic prins în nucleul înghețat. Aceste particule de praf cosmic se împrăștie în jurul cometei și formează un drum întunecat prin spațiu pe care Pământul îl traversează în timpul orbitei sale.

Când Pământul trece prin acest nor de particule, acestea intră în atmosfera terestră cu viteze foarte mari, de aproximativ 59 km/s, și se aprind datorită frecării cu aerul, creând ceea ce noi numim meteori sau „stele căzătoare”. Practic, de fiecare dată când are loc fenomenul de Perseide, ne regăsim în mijlocul unui ciclu cosmic care are la bază sublimarea și arderea acestor particule de praf cosmic.

Cea mai mare parte a acestor particule spațiale se consumă complet în atmosferă fără să ajungă pe suprafața Pământului. Cu toate acestea, în unele cazuri, bucăți mai mari de pietre cosmice supraviețuiesc după trecerea prin atmosferă și ajung să lovească suprafața Pământului, mai precizează sursa citată anterior.

Primele observații ale Perseidelor

Primele observații documentate despre vizibilitatea fenomenului de „ploaie de stele căzătoare” – Perseide datează încă din Antichitate. Acestea se regăsesc într-o serie de cronici chinezeşti în care se spune că, în anul 36 d.Hr., într-o singură noapte au fost văzuţi peste 100 de meteori.

Mai târziu, în perioada Evului Mediu, Perseidele au fost observate și descrise de către astronomii europeni și cei arabi. Primul observator care a stabilit fluxul orar al curentului de meteori al Perseidelor a fost matematicianul și astronomul german Eduard Heis. În 1839, acesta a numărat 160 de meteori pe oră, relatează site-ul ScienceMeetsFaith.

Calculul orbitei Perseidelor a fost realizat între 1864-1866 de astronomul italian Giovanni Schiaparelli, care a constatat existența unei strânse legături între acest fenomen și orbita cometei Swift-Tuttle. De asemenea, Schiaparelli a fost cel care a denumit astfel Perseidele în anul 1865.

Există mențiuni potrivit cărora, în secolul al XIX-lea, astronomul belgian Adolphe Quetelet a identificat în mod clar radianța Perseidelor în constelația Perseu, ceea ce a dus la denumirea și recunoașterea oficială a acestui curent de meteori.

Când au loc Perseidele

Așa cum se întâmplă în fiecare an, activitatea Perseidelor începe în data de 17 iulie şi se va încheia la 24 august. Maximul curentului se înregistrează de obicei între 9 și 13 august, în funcție de țară, între orele 10:00 şi 17:00.

În acest an, maximul curentului Perseidelor va fi atins în noaptea de 11 spre 12 spre august, iar cea mai bună perioadă de observare este după miezul nopţii și până dimineaţa. Mai mult decât atât, trebuie să știi că, deoarece maximul vine în timpul zilei şi meteorii nu se pot vedea ziua, dacă te vei afla în București, va trebui să privești pe cer nu doar în noaptea de dinaintea maximului, adică 12-13 august, ci şi în cea de după, adică 13-14 august. În acest interval se vor putea observa panta ascendentă şi panta descendentă a maximului Perseidelor, precizează specialiștii de la Time and Date.

Orice meteor a cărui traiectorie inversă ajunge în constelaţia Cassiopeia (între Cassiopeia şi Perseu) este o „perseidă”. În același timp, Perseidele sunt cunoscute și pentru mingile lor de foc. Acestea sunt explozii mai mari de lumină și de culoare care pot persista mai mult decât o dâră medie de meteoriți. Acest lucru se datorează faptului că mingile de foc provin din particule mai mari de materie cosmică. De asemenea, mingile de foc sunt mai strălucitoare și au magnitudini aparente mai mari de minus 3.

De unde se vor putea vedea Perseidele

Pentru a avea parte de cea mai bună și frumoasă experiență de observare a „ploii de stele zăcătoare” – Perseidele, experții astronomi recomandă celor care vor să vadă acest spectacol ceresc să aleagă un loc cu aer curat și cât mai departe de lumina artificială din orașe. De asemenea, este esențial să permiți ochilor să se adapteze la întuneric pentru o perioadă de aproximativ 20-30 de minute, fără a folosi telefonul mobil.

Maximul curentului Perseide se înregistrează de obicei între 9 și 13 august

Nu în ultimul rând, cerul trebuie să fie cât mai întunecat posibil pentru a putea vedea majoritatea meteoriților. Cele mai bune locuri pentru a observa Perseidele sunt de obicei cele situate în zonele rurale sau în regiunile montane. În plus, pentru a avea o vizibilitate cât mai bună, este bine să observi cerul după miezul nopții, când radianța Perseidelor este mai sus pe cer.

Fenomenele astronomice se urmăresc cel mai bine din locurile cu cer curat, lipsit de lumini parazite. Așa că din orașele mari nu se pot observa mulți meteori. Cel mai bun este un loc la țară sau la munte. Este bun și un loc de observații aflat la marginea orașelor mari.

De ce ai nevoie ca să observi Perseidele

Pentru a putea observa spectacolul ceresc al Perseidelor nu este nevoie să ai nici un fel de instrument astronomic specific. Tot ceea ce trebuie să ai cu tine este o pătură pe care să o întinzi pe jos și pe care să stai întins ori un sac de dormit, un scaun sau un șezlong. Experții de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” spun că vei avea nevoie și de haine groase deoarece nopțile de august sunt destul de răcoroase.

Ca să poți vedea cât mai mulți meteori va trebui să privești cerul măcar o oră deoarece, cu cât vei observa cerul mai mult timp, cu atât vei vedea mai mulți meteori. Bineînțeles, uneori este recomandat să iei o pauză scurtă ca să te dezmorțești. În cazul în care dorești ca observațiile tale să le fie utile și oamenilor de știință, atunci ar trebuie ca la fiecare meteor pe care îl observi să notezi câteva date, și anume ora, minutul și secunda la care și-a făcut apăriția, locul de unde a venit (constelația), strălucirea (magnitudinea) prin compararea lui cu stelele vecine. Pentru asta te invităm să iei legătura cu SARM (Societatea Astronomică Română de Meteori).

Câți meteori pot fi văzuți într-o oră

Ploaia de meteori Perseidele este cel mai cunoscut dintre toţi curenţii majori dintr-un an. Și asta atât datorită faptului că el a prezentat de-a lungul timpului o activitate regulată (fiind observat de cel puţin 2000 de ani), cât şi pentru simplul motiv că perioada sa de activitate îndelungată oferă condiţii ideale de observare pentru cei din emisfera nordică.

În același timp, este unul dintre cei mai dinamici curenţi meteori datorită trecerii, în 1992, a cometei-părinte, Swift-Tuttle, la periheliu, care este cel mai apropiat punct de Soare, prilej cu care s-a produs o intensificare a activităţii. Acest fenomen astronomic se poate urmări cel mai bine din locurile cu cer curat, lipsit de lumini parazite.

Frecvenţa meteorilor a fost de 400 pe oră în 1991 şi 1992, apoi a scăzut la circa 100 pe oră în 1999. În perioada maximă, pe un cer senin, se pot observa între 50 și 100 de meteori într-o oră, potrivit NASA. Din zonele cu cer curat se pot vedea uneori până la 150 de meteori pe oră, iar dacă fenomenul este observat din oraşe, vor putea fi văzuți între 10 și 20 de meteori pe oră. În schimb, în cazul în care este înnorat, iar Luna nu se vede, observatorii cerului raportează frecvent 90 de meteori pe oră sau mai mult.

Vezi şi care este diferenţa între asteroid, meteorit sau cometă!

Urmărește-ne pe Google News