Maranta cea sfioasă
Este una dintre cele mai frumoase plante decorative de apartament, cu frunze mari, frumos desenate cu verde, brun şi argintiu. Florile sunt foarte mici, de culoare albă, fără să fie prea atrăgătoare. În schimb, frunzişul bogat, pătat cu nuanţe de verde şi purpuriu, i-a adus renumele de „planta păun”. Americanii o numesc „planta care se roagă”, deoarece, la căderea întunericului, frunzele se înfăşoară în jurul tulpinilor, două câte două, ca mâinile ridicate spre rugă. Dar cel mai interesant detaliu despre maranta, pe care puţini îl observă, este că frunzele ei tremură când te apropii de ele sau când le atingi. Planta se teme şi te roagă, astfel, să nu îi faci vreun rău.
Îngrijire: maranta este destul de pretenţioasă, suportă greu uscăciunea din spaţiile închise şi are nevoie de o atmosferă umedă şi caldă. Cunoscătorii spun că îi place să îi pulverizezi adesea pe frunze apă caldă. Pământul trebuie să fie umed, iar ghiveciul trebuie ferit de soare.
Mimoza cea fricoasă
Puţini sunt cei care nu au auzit de mimoză şi de abilitatea ei de a-şi retrage frunzele când simte că se apropie un pericol. Dacă o atingi, dacă sufli spre ea sau te apropii cu o lumânare, planta reacţionează speriată, frunzele se strâng pe lângă tulpină şi ramurile se lasă în jos. În pofida sensibilităţii sale, mimoza este o plantă foarte uşor de îngrijit. În natură, se dezvoltă până la un metru şi jumătate, dar în ghivece rămâne pitică. Iubeşte căldura şi umiditatea, ca atare pământul nu trebuie să fie niciodată uscat. Este o plantă veşnic verde, care înfloreşte vara, iar florile ei sunt o adevărată curiozitate: au forma unor pampoane pufoase şi roz.
Sfat: când creşte prea mare pentru ghiveciul în care locuieşte, mimoza trebuie mutată într-un vas mai încăpător, dar cu mare grijă, fără să îi rupi vreo crenguţă sau vreo rădăcină.