Când s-a constatat că Al Doilea Război Mondial era iminent, francezii și-au planificat intervenția ca o versiune îmbunătățită a ceea ce se întâmplase în Primul Război Mondial. În trecut, armata acestei țări suferise foarte multe pierderi în atacuri frontale. Prin urmare, au decis să rămână în defensivă în Europa de Vest, în timp ce-și pregăteau forțele militare și resursele industriale pentru a lupta într-un război total.
Ideea lor era să intre în luptă la doi sau trei ani după începerea războiului și să înlocuiască tranșeele, care fuseseră scena principală a luptelor între anii 1914 și 1918, cu așa-numita „Linie Maginot“. După invadarea Poloniei, în septembrie 1939, Hitler își dorea să continue înaintarea militară spre Vest, cu scopul de a ajunge în Franța. Însă vremea rea și un eveniment neprevăzut au dus la amânarea ofensivei planificate de al Treilea Reich. În ianuarie 1940, un avion german s-a prăbușit în Belgia (care era o țară neutră), având la bord o copie a ordinelor de atac. Ofițerii naziști au fost nevoiți să-și reconsidere planurile, crezând că Aliații le descoperiseră intențiile. Imediat, Führerul i-a cerut sfaturi generalului Erich von Manstein. Acesta a recomandat realizarea unei campanii foarte riscante, deoarece Linia Maginot complica foarte mult executarea unui atac direct. În schimb, a propus o ofensivă prin Olanda și Belgia, cu ideea de a pătrunde pe teritoriul francez prin Ardeni. Nu este deloc surprinzător, căci era vorba despre o regiune muntoasă și cu păduri mari din apropierea graniței cu Belgia, ultimul loc unde Aliații s-ar fi așteptat la o ofensivă din partea germanilor. Astfel, sperau să-și surprindă rivalii prin Blitzkrieg sau „războiul fulger“. După deliberări îndelungate, Hitler a acceptat planul și s-a pregătit de luptă.
Colecția de bancnote și timbre din Cel de-al Doilea Război Mondial, volumul 7, poate fi cumpărat de la chioșcurile de ziare începând de marți, 10 decembrie, la prețul de 19,99 lei.