Poarta Iadului din Turkmenistan

Ce este Poarta Iadului

Poarta Iadului este supranumele craterului de gaz Darvaza, care a fost botezat după numele unui sat din apropiere. Această formațiune geologică este localizată la patru ore de mers cu mașina la nord de capitala țării Ashgabat, în deșertul Karakum din Asia Centrală, unul dintre cele mai aride și mai ostile medii de pe planetă, care ocupă 70% din teritoriul Turkmenistanului.

Cunoscut și sub numele de „Strălucirea din Karakum”, craterul are un diametru de 70 de metri și o adâncime de 30 de metri, cu pereți verticali care coboară brusc într-un câmp de resturi stâncoase împrăștiate pe fund. Acesta arde în continuu de 53 de ani, fiind alimentat de gazele naturale care ies din zeci de orificii de ventilație de-a lungul fundului și pereților craterului.

Odată ce ies la suprafață, acestea se transformă în uriașe flăcări, care pot atinge o înălțime de 10-15 metri, în timp ce temperatura în interior depășește adesea 1.000 de grade Celsius. Spectacolul vizual este unul fabulos, mai ales pe timp de noapte, atunci când limbile de foc ard sub un cer înstelat, oferind un peisaj care justifică pe deplin supranumele de Poarta Iadului, relatează CNN Travel.

Originile misterioase ale Porții Iadului

Recomandări

Cernobîlul de la Valea Călugărească, Prahova. Autoritățile și-au dat acordul pentru un mare depozit de gunoi lângă munții de deșeuri industriale. „Roșia Montană se mută la noi!”

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Originea craterului Darvaza este învăluită și astăzi în mister, iar povestea adevărată nu poate fi verificată. Însă, de-a lungul anilor, au fost formulate mai multe teorii și legende urbane referitoare la felul în care s-a format Poarta Iadului.

Cea mai cunoscută și acceptată explicație este cea legată de o serie de foraje pe care o echipă de geologi sovietici le-au efectuat în 1971 în căutarea unor zăcăminte de gaze, știut fiind faptul că în această zonă existau bogate resurse naturale. Se presupune că în timpul forajelor a fost perforată în mod accidental o cavitate subterană plină cu gaze naturale, ceea ce a cauzat prăbușirea solului, sub greutatea utilajelor masive, declanșând o reacție în lanț care a avut ca rezultat apariția craterului de-a lungul platoului deșertic.

Conştienţi de pericolul pe care îl reprezenta gazul metan dacă acesta ar fi fost degajat în atmosferă, geologii sovietici au decis să încerce să-l ardă în speranța că acesta se vor epuiza în câteva zile. Ei nu aveau de unde să știe că gazele vor arde și astăzi, cinci decenii mai târziu, alimentate fiind de rezervele de gaze naturale din zonă și că acest crater uriaș în flăcări va deveni în cele din urmă cel mai important obiectiv turistic din Turkmenistan.

Recomandări

De ce vrea Maricel Păcuraru să-și anuleze condamnarea din 2014. Argumentul avocaților: „Infracțiunea de spălare a banilor nu mai este infracțiune”

Cum s-a format Poarta Iadului

Turkmenistanul este ţara din Asia Centrală care dispune de cele mai importante rezerve de gaze naturale din lume, ocupând locul al patrulea la nivel mondial. Dincolo de povestea cu originile misterioase ale Porții Iadului, formarea craterului Darvaza este, spun experții, rezultatul atât al unor procese naturale, cât și al activităților umane. La început, prăbușirea unei cavități subterane bogate în gaze naturale a dus la apariția unei imense grote.

Din punct de vedere geologic, craterul este situat într-o zonă unde rezervele subterane de gaze sunt adesea apropiate de suprafață, astfel că accidentele de acest gen nu sunt deloc neobișnuite. De asemenea, este foarte probabil ca solul să fi cedat atunci din cauza dezintegrării straturilor de sare subterane, provocând în acest fel prăbușirea straturilor superioare și formând craterul pe care îl vedem astăzi, o fereastră deschisă către resursele naturale din subteran.

Specialiștii de la Greenly Earth notează că aici există un rezervor de gaz natural, umplut cu metan, însă indiferent de cauză, gazul natural care scăpa a luat foc, iar odată ce au fost aprinse, arde de atunci în continuu.

Cine a explorat prima dată Poarta Iadului

Recomandări

„Nu trebuia să te pui cu Putin”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii de Aleksei Navalnîi”, care va apărea în România pe 22 octombrie

În urmă cu mai bine de zece ani, un explorator canadian de origine greacă, specialist în fenomene naturale extreme, pe numele său George Kourounis, devenea primul om care a intrat pe Poarta Iadului pentru a explora uriașul crater Darvaza. Misiunea acestuia nu a fost deloc una ușoară în primul rând din cauza faptului că guvernul din Turkmenistan i-a respins inițial cererea de intrare în țară mai mulți ani la rând.

De abia în 2013, Kourounis a primit, în sfârșit, permisiunea de a explora zona, relatează National Geographic. Apoi, el a avut nevoie de doi ani pentru a planifica expediția, însă a avut la dispoziție doar 17 minute pentru a face diverse măsurători și pentru a preleva mostre de sol pentru Extreme Microbiome Projec înainte de a fi scos din nou la suprafață. Pe lângă experiența propriuz-zisă de a coborî într-un crater în flăcări, Kourounis a avut misiunea de a găsi orice forme de viață care ar putea supraviețui în acel mediu, în special cele care ar putea oferi indicii despre ceea ce am putea găsi în condiții similare pe alte planete. Pentru a putea coborî în crater, acesta a folosit un costum aluminizat rezistent la temperaturi foarte mari, un ham de alpinism Kevlar și frânghii Technora de tipul celor utilizate în misiunile NASA pe Marte.

De asemenea, el a avut nevoie de un aparat de respirat autonom, similar cu cel folosit de scafandri. Analizele efectuate ulterior au scos la iveală organisme simple, precum bacterii și termofile, care reușesc cumva să supraviețuiască în condiții de temperaturi extreme în interiorul craterului. Expediția condusă de George Kourounis avea să sensibilizeze opinia publică din întreaga lume, iar imaginile spectaculoase captate în interiorul craterului de către echipa acestuia, împreună cu poveștile apocrife despre geneza sa, au fost difuzate ulterior  în diverse emisiuni de televiziune, contribuind în acest fel la popularizarea acestei regiuni și la creșterea interesului turistic pentru Poarta Iadului.

Este Poarta Iadului o sursă de metan?

Poarta Iadului este o sursă însemnată de metan, unul dintre cele mai puternice gaze cu efect de seră. În ciuda faptului că arderea metanului în crater produce dioxid de carbon, un alt gaz cu efect de seră, impactul general al arderii este mai puțin dăunător decât dacă metanul ar fi fost lăsat să se disperseze liber. Pentru că, dacă ar fi eliberat necontrolat în atmosferă, metanul ar contribui în mod semnificativ la efectul de seră deoarece acest gaz este de circa 25 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon în ceea ce privește captarea căldurii în atmosferă.

În mod surprinzător, chiar dacă emisiile sunt dăunătoare, faptul că metanul este eliberat din rezervele subterane și este ars la suprafață, într-un fel, poate reduce impactul său asupra atmosferei. De altfel, spre deosebire de alte zone din Turkmenistan unde mai există scurgeri de metan, impactul craterului este mult mai puțin îngrijorător.

Mai mult decât atât, datorită faptului că focul care arde în continuu în interiorul crater, cea mai mare parte a metanului care se scurge este transformat într-un amestec de dioxid de carbon și vapori de apă. Este de la sine înțeles că dioxidul de carbon este dăunător pentru mediu. Ca gaz cu efect de seră, acesta contribuie, de asemenea, la încălzirea globală, însă este mult mai puțin puternic comparativ cu metanul și, prin urmare, este cel mai puțin nociv dintre cele două gaze, se precizează pe Greenly.Earth.

Turkmenistanul vrea să închidă Poarta Iadului

În forma sa actuală, Poarta Iadului nu este considerată o sursă semnificativă de metan, însă rămâne o sursă necontrolată de emisii, ceea ce ridică întrebări cu privire la durabilitatea acestei situații pe termen lung. Chiar și așa, craterul este dăunător pentru mediu, fiind responsabil pentru eliberarea unor cantități semnificative de dioxid de carbon. În plus, arderea gazelor naturale generează poluanți nocivi precum dioxidul de sulf (So2), oxizii de azot (NOx) și particulele.

Dincolo de aspectul legat de poluare și de gazele cu efect de seră, craterul Darvaza poate avea un impact negativ asupra mediului și în alte moduri. În primul rând, este situat în deșertul Karakum, un ecosistem fragil, cu vegetație și faună unică, iar flăcările care ard continuu pot afecta acest lucru. În plus, faptul că Poarta Iadului a devenit o atracție turistică înseamnă, de asemenea, că zona se confruntă cu o creștere a traficului pietonal, a poluării cauzată de transport și cu o creștere a cantității de deșeuri. Aceste considerente i-au determinat pe unii să ceară stingerea flăcărilor și izolarea gazului pentru a preveni eliberarea acestuia din pământ.

În 2022, ziarul de stat Neytralny Turkmenistan a raportat că președintele Turkmenistanului, Gurbangulî Berdîmuhamedov, a cerut cabinetului său să se consulte cu oamenii de știință pentru a găsi o modalitate de stingere a flăcărilor și de închidere a sitului pentru turism, mai menționează CNN.Travel. Între timp, cei care au vizitat Darvaza mai mulți ani spun că flăcările sunt mai mici cu 40% față de cum erau în urmă cu 15 ani.

Cum poate fi închisă Poarta Iadului

Întrebarea care se pune este „cum s-ar putea închide Poarta Iadului?”. Stingerea efectivă a flăcărilor pare o sarcină relativ simplă și s-ar putea realiza, spre exemplu, prin pulverizarea de ciment cu uscare rapidă în crater. Însă, aceasta este doar o parte a problemei, pentru că prin stingerea flăcărilor nu se închide și sursa de metan, care ar găsi alte modalități de a ajunge la suprafață, iar dacă nu ar mai fi flăcări care să ardă gazul, asta ar provoca mai multe daune decât în prezent. Prin urmare, soluția nu este chiar atât de simplă, ci necesită înțelegerea a ceea ce se întâmplă exact în interiorul craterului Darvaza.

Dacă ar putea fi identificată fisura subterană responsabilă pentru eliberarea metanului, o soluție mai eficientă ar putea fi acoperirea cu beton a fisurei. O altă soluție ar putea fi utilizarea de dispozitive explozive pentru a sigila sursa de metan. Explozia elimină oxigenul, stingând incendiul și distrugând în același timp fisura responsabilă de scurgerea de metan. Această metodă a fost deja utilizată pentru stingerea incendiilor de puțuri industriale.

Totuși, această opțiune pare puțin probabilă, experții subliniind pericolele potențiale ale unei astfel de tehnici. Cu toate acestea, fără lucrări de explorare specifice, care sunt necesare pentru a se înțelege sursa metanului, nu se poate face nimic. Unii experți se tem că, deși s-ar putea identifica sursa, etanșarea unei fisuri subterane ar putea să nu fie posibilă și nici ușoară.

Urmărește-ne pe Google News