Poezii de dragoste – versuri superbe scrise de poeți români

Poezii de dragoste celebre

Dragostea este sentimentul care i-a inspirat pe mulți dintre poeții români deja celebri. Un sentiment complex și extrem de frumos, care este cel mai bine evidențiat prin versuri. Iată care sunt cele mai frumoase poezii de dragoste scrise de sute de ani de poeți români, dar poezii celebre și astăzi.

Ce poezii de dragoste vei găsi în acest articol:

• De dragoste – Nichita Stănescu;
• Poem – Nichita Stănescu;
• Iubire – Lucian Blaga;
• Cântec în doi – Lucian Blaga;
• De-ai ști – Veronica Micle;
• Definiția iubirii – Romeo Morari;
• Cântec de dor – Nichita Stănescu;
• Ce e amorul – Mihai Eminescu;
• De ce nu-mi vii – Mihai Eminescu;
• De câte ori, iubito – Mihai Eminescu;
• Dorința – Mihai Eminescu;
• Departe sunt de tine – Mihai Eminescu;
• Iubind în taină – Mihai Eminescu;
• Izvorul nopții – Lucian Blaga;
• În fericire – George Bacovia.

De dragoste – Nichita Stănescu

Ea stă plictisită și foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat,
demult s-a uitat și pe sine
cum atârnă pe ceafă scaunului.
Eu mă înec în lumine
și scrișnesc în crugul anului.
Îi arăt dintîi din gură,
dar ea știe că eu nu râd,
dulcea luminii făptură
mie, pe mine mă înfățișează pe când
ea stă plictisită și foarte frumoasă
și eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.

Recomandări

13 români, dați dispăruți în inundațiile din Spania, anunță MAE

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Poezii de dragoste – Poem – Nichita Stănescu

Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopăta puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?…

Iubire – Lucian Blaga

Iubești – când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori și de toamnă,
de foc, de anotimpul din vine.
Iubești – când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.
Iubești – când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânți să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubești – când simțiri se deșteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-așteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubești – când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îți este-n aceeași măsură
și lavă pătrunsă de lună.

Cântec în doi – Lucian Blaga

Recomandări

Guvernul vrea să înlocuiască sobele tradiționale ale românilor cu pompe de căldură. „Costurile sunt enorme”, spun specialiștii

Și vine toamna iar’
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.
Doi suntem gata s-ajutam
brândușele ardorii
să înflorească iar’ în noi
și-n toamna aceasta de apoi.
Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi –
nu știm, dar suntem doi.

De-ai şti… – Veronica Micle

De-ai şti, iubite, cât de mult
Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vânt
Şi mi-ai spune un cuvânt.
Vorba fie rea sau bună,
Am vorbi-o împreună,
M-ai vedea, eu te-aş privi,
Vorbele s-ar înmulţi.
Tu mi-ai spune una mie,
Eu ţi-aş spune multe ţie
Făr-de rost şi chibzuire,
Însă toate de iubire.
Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Că mi-i dor atât de mult
Glasul tău să-l mai ascult.

Definiția iubirii – Romeo Morari

Tu eșți asemeni cupei din străvezii cristaluri
Cu încrustații pure și unduiri ușoare
Din ține pot să soarbă, în sacre ritualuri
Și gurile păgâne și cele-ncepatoare.
Tu știi s-ascunzi în ține, că într-un tabernacol
Extazul și durerea – împreunare gravă,
Când sarutarea-ți dărui se-ntâmpla un miracol:
Veninul pare dulce, și-ambrozia otravă!

Uite si o colectie de poezii scurte, bine de stiut!

Cântec de dor – Nichita Stănescu

Recomandări

Câți bani au cheltuit principalii candidați la președinție pe Facebook și Instagram pentru promovare în precampania electorală

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

Poezii de dragoste – Ce e amorul? – Mihai Eminescu

Ce e amorul?
E un lung prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Și tot mai multe cere.
De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ți-l leagă,
Încît să n-o mai poți uită
Viață ta întreagă.
Dar încă de te-așteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar și cerul și pământ
Și pieptul tău se bate,
Și totu-atîrnă de-un cuvînt
Șoptit pe jumătate.
Te urmărește săptămîni
Un pas făcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.
Te urmăresc luminatori
Că soarele și luna,
Și peste zi de-atîtea ori
Și noaptea totdeauna.
Căci scris a fost că viață ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă.

De ce nu-mi vii – Mihai Eminescu

Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-așează brumă peste vii –
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?
O, vino iar în al meu braț,
Să te privesc cu mult nesaț,
Să razim dulce capul meu,
De sînul tău, de sînul tău !
Ți-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblăm prin vai și lunci,
Te ridicăm de subsuori
De-atîtea ori, de-atîtea ori ?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei …
Dar, oricît ele sunt de sus,
Că ține nu-s, că ține nu-s !
Căci tu înseninezi mereu
Viață sufletului meu,
Mai mîndră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea !
Tîrzie toamna e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Și lanurile sunt pustii …
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

De câte ori, iubito – Mihai Eminescu

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheață mi-apare înainte:
Pe boltă alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă – o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre plutește cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pîlc întreg de păsări, pierzîndu-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu… ea moare,
Visindu-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
Suntem tot mai departe deolalta amândoi,
Din ce în ce mai sigur mă-ntunec și îngheț,
Când nu te pierzi în zarea eternei dimineți.

Cele mai frumoase poezii de dragoste

Dorința – Mihai Eminescu

Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispă cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Și în brațele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ți desprind din creștet valul,
Să-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei ședea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în par înfiorate
Or să-ți cadă flori de tei.
Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braț încet s-o culci,
Lăsînd pradă gurii mele
Ale tale buze dulci…
Vom visa un vis ferice,
Îngîna-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blîndă batere de vînt;
Adormind de armonia
Codrului bătut de gînduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rînduri-rînduri.

Departe sunt de tine – Mihai Eminescu

Departe sunt de ține și singur lângă foc,
Petrec în minte viață-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt batrân că iarnă, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redesteptind în față-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vîntul lovește în ferești,
Se-toarce-n gîndu-mi firul duioaselor povești,
S-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mini subțiri și reci;
Cu brațele-amîndouă de gîtul meu te-anini
Și parcă-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu te strîng la piept averea-mi de-amor și frumuseți,
În sărutări unim noi sărmanele vieți…
O! glasul amintirii ramâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din brațele-mi te-ai smuls…
Voi fi batrân și singur, vei fi murit de mult!

Iubind în taină – de Mihai Eminescu

Iubind în tainã am pãstrat tăcere,
Gãsind cã astfel o sã-ți placã ție,
Cãci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigãtoare visuri de plãcere.
Dar nu mai pot. A dorului tãrie
Cuvinte dã duioaselor mistere;
Vreau sã mã-nec de dulcea-nvãpãiere
A celui suflet ce pe al meu știe.
Nu vezi cã gura-mi arsã e de sete
Și-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi și blonde plete?
Cu o suflare răcorești suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea sã se-mbete.
Fã un sfârșit durerii – vin la sânu-mi.

Vezi mai multe poezii de Mihai Eminescu!

Izvorul nopții – Lucian Blaga

Frumoaso,
Ți-s ochii așa de negri încât seara
Când stau culcat cu capu-n poala ta
Îmi pare că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul
Din care tainic curge noaptea peste văi,
Și peste munți și peste șesuri
Acoperind pământul
C-o mare de intuneric.
Așa-s de negri ochii tai,
lumina mea.

Citești și:

• Nichita Stănescu poezii – versuri emoționante scrise de Nichita Stănescu

Poezii de dragoste – În fericire- George Bacovia

Sunt clipe când toate le am…
Tăcute, duioase psihoze-
Frumoase poveşti ca visuri de roze…
Momente când toate le am.
Iată, sunt clipe când toate le am…
Viaţa se duce-n şir de cuvinte-
Un cântec de mult… înainte…
Momente când toate le am…

Cine a fost George Bacovia

Descopera si cele mai frumoase filme de dragoste

Urmărește-ne pe Google News