Porția de carte. Asfințituri existențiale / Unde se duc fetițele când dispar?

Vârsta târzie (Bernhard Schlink, Editura Polirom)

Martin este un om pentru care prima tinerețe a trecut de multă vreme. Ba chiar și a doua, și a treia tinerețe, dacă viața unui om s-ar măsura în tinereți.

Soția considerabil mai tânără decât el și copilul aflat în plină perioadă de creștere și dezvoltare sunt persoanele care fac din Martin un bătrân ager, activ, care-și trage seva din prospețimea lor.

Asta până când într-o zi, sfârșitul inevitabil se profilează pentru Martin, luând forma anunțului unei boli incurabile, care nu-i mai lasă timp să-și vadă fiul crescând sau să-și iubească în continuare soția.

Cartea tradusă din limba germană de Alexandru Al. Șahighian analizează aproape la nivel molecular cum se schimbă existența lui Martin odată cu vestea că sfârșitul i se apropie iute, mai iute decât i-ar fi spus vârsta sa înaintată.

Gândurile despre viață și moarte vin din perspectiva lui Martin, muritorul care mai are foarte puțin de depănat din firul său roșu, cu forța înduioșătoare și dezarmantă a omului care își încheie socotelile cu lumea împotriva voinței sale, învățând, chiar și pe ultima sută de metri, care sunt detaliile prețioase pe care le-a câștigat de la viață și, mai ales, lucrurile pe care le lasă în urma sa.

Recomandări

Ce taxe vor crește după alegeri. Primele luate în vizor: TVA de 21% și impozit pe venit de 12%. Analist: „E mai rău ca în 2010”

Întrebările lui Martin despre ce a rămas din existența sa sunt ba foarte mari, ba foarte mici și aparent neînsemnate în marea schemă universală. De exemplu, dilema porții curții familiei sale: mai are timp s-o repare? Și, dacă da, mai are rost?

Autorul german Bernhard Schlink, ajuns el însuși la opt decenii de viață, a turnat în acest volum amărăciunea, experiența, regretele și speranțele omului care știe că drumul său ajunge la capăt și a disecat sentimentele crude și dureroase pe care ți le induce iminența reverenței finale.

Vă recomand această carte ca pe o lectură filosofică și captivantă, dar și ca pe o adevărată terapie de imunizare împotriva gândurilor triste aduse de moarte, expuse uneori pe un ton înspăimântător de profetic: „Moartea avea să-l scutească să mai vadă cum mureau pădurile și creștea nivelul mărilor, cum se reîntorcea războiul, cum sfârșea epoca democrației și cum oamenii voiau din nou să fie conduși autoritar. Iar uneori se întâmpla să se sperie în fața morții, a nimicului, a vidului, a frigului. Se rușina atunci. Nimicul e nimic – ce să te sperie la el?”.

Culegătorii de afine (Amanda Peters, Editura Bookzone)

Majoritatea dintre noi avem niște familii complicate, într-un fel sau altul – probabil că orice carte scrisă despre relațiile de familie ar avea un succes nebun la public, dacă ar fi scrisă.

Recomandări

Explicația oficială pentru pana de curent care a paralizat Spania: „60% din producția de energie electrică a dispărut în cinci secunde”

În povestea tradusă pentru Bookzone de Andrei Covaciu, lucrurile sunt însă tragice: în vara anului 1962, o fetiță în vârstă de 4 ani dispare de pe câmpurile de afine din statul Maine, iar enigma evaporării sale Dumnezeu-știe-unde nu-și găsește răspunsul decât după jumătate de secol, dincolo de perdeaua de disperare, durere, minciună și dincolo de dramul de optimism care îi face familia să spere.

Dintre rude, fratele ei Joe, de sub ochii căruia Ruthie a dispărut ca și cum n-ar fi existat vreodată, este cel care nu a abandonat niciodată căutările. Autoritățile însă au făcut-o de mult – pentru ele, faptul că o fetiță cu origini amerindiene s-a topit de sub privirile tuturor nu reprezintă o prioritate.

Norma este fetița unei familii bogate, care trăiește la mică distanță de locul dispariției lui Ruthie. Are o mamă care o protejează anxios, aproape bolnăvicios, și un tată aproape inabordabil din punct de vedere emoțional. 

Recomandări

Moldoveanul Oleg Babii și rețeaua de firme din România care alimentează cu valută regimul de la Tiraspol. Cine sunt partenerii români

Visele stranii ale Normei nu sunt, de fapt, vise, ci par mai degrabă amintirile unei vieți trecute, pe care copila, crescând, le investighează punct cu punct, ani și ani la rând. 

Căutările și descoperirile celor doi eroi, Joe și Norma, care-și dedică detectivistic întreaga existență rezolvării misterelor care-i macină, sunt prezentate în paralel, în capitole alternative, urmărindu-le victoriile și eșecurile, revelațiile și drumurile care se împotmolesc descurajator.

Dincolo de suferința pierderii și de satisfacția regăsirii, cartea Amandei Peters explorează cu mare naturalețe și autenticitate relațiile cu care suntem legați prin forța naturii sau a întâmplării, trecând prin momente dureroase, emoționante sau amuzante, aducând în fața cititorului două teorii prezente în literatură și viață deopotrivă: nicio familie nu e perfectă și timpul va vindeca toate rănile, într-un fel sau altul.

Este o lectură care ajunge la suflete, pentru că vorbește despre lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult de la viață: oameni care să ne iubească, oameni care să ne caute dacă ne rătăcim, oameni care au grijă de noi, chiar și de la o depărtare aparent imposibilă.

Urmărește-ne pe Google News