ComenteazăUn veac de singurătate (Gabriel Garcia Marquez, Rao Books)
Poate că Un veac de singurătate nu e cartea care se citește cel mai ușor sau mai repede, însă vă pot spune ca lectura ei vă va îmbogăți spiritual mai mult decat credeți. Ea spune o poveste care ascunde multe alte povești, amestecând savuros realismul cu magicul, purtându-vă printr-un univers în care vă veți regăsi ușor. E o oglindă cu nenumărate fațete, fiecare din ele arătând un alt aspect al vieții, și veți fi surprinși să vă dați seama cum rezonați cu multe din ele.
Personajul central, Jose Arcadio Buendia, este atât descălecator cât și semizeu, este cap de familie și este și pion. El creează lumi și cade pradă legilor lor, fie ele scrise sau nescrise. Înainte de toate, Buendia este OM, cu momentele lui de geniu și fatidicele lui scăpări. Trece de la aproape nimic la mărire și decade apoi, consumat de patimile care-l împing să cunoască mai mult decât ar putea.
Lângă el, o lume întreagă evoluează în orașul fictiv Macondo, cu povești de iubire și ură, revoluții și decădere. Istoria așezării Macondo este romanțarea reclădirii Columbiei, expusă pe diverse planuri și, prin analogie, ar putea fi catalogată drept un prototip al istoriei multor alte tări.
Iar ceea ce este cu adevărat magic în legatură cu Un veac de singurătate este cât de densă este informația pe care o ascunde Marquez între rândurile lui. Ceva îmi spune ca veți vrea să recitiți această carte la un an-doi după prima lectura, convinși ca sunt încă multe nuanțe ale vietii care v-au scăpat ințial.
Și chiar așa este, pentru că Un veac de singurătate nu este un segment, ci un ciclu care aduce cu el cunoaștere nouă. Nu el se termină, ci noi, din păcate, la un moment dat.
Thriller de octombrie
Un apartament la Paris (Guillaume Musso, Editura All)
Romanul lui Musso vorbește, mai întâi de toate, despre coincidențe. Întotdeauna când dai curs coincidențelor și te lași purtat de ele, va ieși o poveste demnă de toată atenția.
Madeleine și Gaspard închiriază același apartament în Paris. Ea a fost criminalist la Manchester și New York, a văzut multe. Prea multe. Parisul e locul unde revine pentru a-și vindeca traumele. Gaspard e un scriitor care încearcă să-și recapete inspirația.
Combinația promite, nu-i așa?
A treia componentă absolut surprinzătoare a cărții este însuși apartamentul parizian unde cele două personaje se întâlnesc. Clădirea în sine este chiar ea un personaj, complex și de-a dreptul halucinant. Este o combinație între atelierul unui pictor, tablă de șah (la suprafață și metaforică), ba chiar conține o insula de vegetație. Artistul care a locuit aici a lăsat în urmă o felie de suflet și intimitate, dincolo de o tragedie personală. Toate lucrurile ce i-a aparținut – vopsele, pensule, șevalet, o lume închisă și deschisă în același timp – îi fascinează pe cei doi oaspeți, care pornesc pe urmele celor trei tablouri secrete ale lui Sean Lorenz.
Ancheta și încercările acestui drum periculos și anevoios îi apropie și mai mult pe cei doi colegi întâmplători de apartament și le schimbă viața pentru totdeauna. În timpul acestei căutări, demonii personali se ridică și cad înfrânți, iar taina dezvăluită în final este absolut spectaculoasă.
Citește și: