ComenteazăVorbește-le despre bătălii, regi și elefanți (Mathias Enard, Editura Nemira)
Cartea scrisă de Mathias Enard și tradusă de Cristian Fulaș reprezintă, înainte de un text literar atent scris și fascinant adaptat unei realități dinaintea vremurilor noastre, un excelent exercițiu de imaginație.
Cum ai fi trăit, simțit, mirosit și gustat lumea din jurul tău dacă ai fi existat cu cinci secole mai devreme? Cum ai fi vorbit, cum ai fi interacționat cu oamenii și, mai ales, cum ai fi creat?
În volumul de față, personajul principal este Michelangelo Buonarroti – artistul, arhitectul, constructorul Renașterii. „Personajul” secundar este bucata sa de biografie paralelă, țesută de scriitor, care și-a închipuit o vizită a lui Michelangelo la Constantinopole și o întâlnire, mai mult sau mai puțin de afaceri, cu sultanul Baiazid al II-lea.
Aruncat într-un univers problematic pentru el, artistul italian, adus acolo pentru a crea un pod, se confruntă visceral cu parametrii unei lumi deloc familiare, din unghi religios, moral, istoric, amoros.
Care e prețul gloriei, care sunt suferințele trăite de Michelangelo – sau, de fapt, în ce măsură sunt ele suferințe – , de ce cele mai adânci fascinații față de aiuritorul Constantinopole sunt și cele mai profunde temeri ale marelui creator italian?
Unde se întâlnesc cele două lumi, atât de asemănătoare în distanța dintre ele? Din această carte, adevărul e atât: într-adevăr, Michelangelo a fost contactat de Imperiul Otoman. Sultanul îi aprecia geniul și visa la un parteneriat. Dar asta a fost tot: italianul nu a pus nicicând piciorul în Orient.
Mathias Enard însă a compus acest volum cu atâta pasiune, cu atâta putere de convingere literară, încât, citind, îndrăznești să crezi că poveștile duplicitare există și că, de cele mai multe ori, cele paralele sunt mai frumoase și mai conciliante decât trecutul care a avut loc cu adevărat. Din cărțile de istorie a artei nu a străbătut nicicând până la omul nou o imagine mai umană, mai tulburătoare și mai demnă de compasiune a lui Michelangelo decât cea reușită de autorul francez.
Renașterea și Imperiul otoman nu s-au întâlnit atunci, în condițiile pure ale posibilității creației, dar ce minuni ar fi umplut lumea dacă acest lucru chiar s-ar fi întâmplat!
Privește din nou (Tali Sharot, Cass R. Sunstein, Editura Publica)
De la prima vedere – coperta roz! -, cartea tradusă de Mihaela Sofonea este o declarație de independență: cum să te eliberezi de tine însuți, mai exact de monotonie, de rutină, de o existență plictisitoare, repetitivă. limitativă?
Predicând puterea de a-ți lua viața nemulțumitoare în propriile-ți mâini și de a o remodela-o potrivit nevoilor actuale, autorii (o femeie și un bărbat) încearcă să demonstreze că zona de confort a fiecăruia este acolo pentru a putea fi lăsată în urmă.
Știința rutinei este, de fapt, știința de a te scutura de această rutină, oricând de convenabilă ar părea ea. Cu cât faci lucrurile mai divers, mai colorat, mai spontan – fără, desigur, să cazi în extrema riscurilor nenecesare și primejdioase -, cu atât viața ta va fi mai sănătoasă, mai interesantă și mai corect trăită.
În demersul lor, cei doi autori apelează la o mulțime de exemple care vin din universul științei, dar descriu pe larg și tiparele după care ne raportăm, fiecare dintre noi, dar și ca societate, la rețelele de socializare, la minciună, la dezinformare, dar și la fixuri mai grave care ne marchează existența, cum ar fi discriminarea de orice fel.
Toate aceste puncte formează sfera problematică în care, vrem-nu vrem, ne înscriem ca indivizi, alergând ca niște hamsteri în interiorul unei rotițe care nu duce nicăieri. Scopul acestei cărți este o mică iluminare, care vine prin voința schimbării sau, poate, prin schimbarea voinței.
Poate că rutina nu e cel mai mare rău care ne poate influența viețile, dar, pentru un strop de culoare și emoțiile, obiceiurile pot fi schimbate, îndreptate și îmbunătățite. Ca un buton RESET direct de pe creier, care aduce, cu argumente și motive clare, o reîmprospătare a existenței.
Volumul este o invitație la reevaluarea situațiilor sau persoanelor din jurul nostru, pentru o mai bună încadrare a priorităților, a reacțiilor, a emoțiilor, a răspunsurilor față de componentele vieților noastre. Ca să obținem rezultate diferite, trebuie să privim diferit în stânga și în dreapta.
Este o carte motivațională optimistă, cu obiective simple – o propunere de schimbare, de rupere a limitelor. Chiar poate fi urmată!