Delicioasa poveste a cozonacului românesc (Tatiana Niculescu, editura Humanitas)
Nu, nu e o carte de bucate, deși în paginile sale se găsesc rețete și ponturi inedite scrise de Tatiana Niculescu, este un document în toată regula despre unul dintre cele mai îndrăgite și semnificative preparate ale românilor.
Cozonacul la români reprezintă, spune autoarea, o adevărată călătorie. De la răbdarea frământatului, de la așteptarea dospitului, de la amestecul grijuliu al ingredientelor până la istoria cozonacului și la atmosfera care se creează în jurul cozonacului, de Sărbători.
Iar volumul are exact farmecul unei povești de Crăciun combinate cu un pic de jurnalism, un pic de folclor, memorii, jurnale, opere literare și un strop de artă culinară. Este o felie de istorie, fie ea și a unui fel de mâncare ce conține însă în el legăturile religioase, momentele de apropiere și de celebrare, semnificațiile sale profunde, de la mediu sacru la cel familial.
Inițial considerat pâine boierească, deliciosul cozonac și-a făcut loc pe lista de bucate ca preparat special la nunți pe la începutul secolului al XVIII-lea și, apropo, descrierea unei nunți din acele vremuri este la fel de captivantă ca povestea cozonacului în sine.
De unde a poposit însă celebrul cozonac în meniul românesc? Cum a făcut pasul de la statutul de prăjitură regală la desertul care azi se coace în aproape toate gospodăriile din toate mediile sociale, mai ales în prag de Paști sau de Crăciun?
Cât de importantă e făina în marea schemă a lucrurilor? Care a fost rolul menajerelor în povestea de secole a cozonacului? Cum am ajuns să asociem și astăzi, când avem tot ce ne dorim la supermarket, la o atingere de card distanță, mirosul cozonacului proaspăt scos din cuptor cu ideea de cămin, familie și copilărie?
La toate aceste întrebări, volumul are răspunsuri pertinente și documentate din punct de vedere istoric, împachetate atractiv sub forma unei povestiri numai bune de așezat sub brad.
De aici spre marele necunoscut (Lisa Marie Presley, Riley Keough, editura Nemira)
Cartea apărută sub imprintul Orion și tradusă de Silvia Năstasie este, de fapt, povestea unei iubiri. Cea dintre Lisa Marie Presley, fiica marelui Elvis, și Riley Keough, fiica Lisei Marie.
Ca orice volum de memorii, opera celor două femei condamnate la celebritate și la greșelile care vin la pachet cu aceasta exploatează personajele spectaculoase ale vieților lor și punctele vulnerabile ale acestora, ajungând la o concluzie deloc nouă în lumea showbizului: strălucirea vine la pachet cu o tonă de amărăciune.
Lisa Marie s-a stins, de altfel, la începutul anului 2023, în urma unei afecțiuni rare survenite după o operație bariatrică de slăbit. Avea doar 54 de ani și în 2020 își pierduse fiul, pe Benjamin, care s-a sinucis.
În acest moment, Riley, și ea actriță, în vârstă de 35 de ani, este singura care administrează și dispune de averea lăsată de Elvis Presley și marea depozitară a unor secrete de familie dintre cele mai înnegurate, deși mai are două surori în viață.
De fapt, tot Riley este cea care a insistat ca această carte să vadă lumina tiparului, după dispariția prematură a mamei sale. Riley a găsit înregistrările și notițele mamei sale și le-a pus cap la cap în locul acesteia: despre căsătoria cu Michael Jackson, despre maternitate, despre relația cu legendarul ei tată, despre dragostea enormă pe care i-o purta acesta Lisei Marie și despre momentul când fetița de numai 8 ani i-a zărit trupul neînsuflețit în baie, în acea zi fatidică de august 1977.
Dar dincolo de faptele consemnate de Riley și, de dincolo de moarte, de mama ei, Lisa Marie Presley, răzbate sentimentul unei existențe trăite sub un nor de tristețe și sub amenințarea permanentă a dependenței de opioide.
Despre Michael Jackson, Lisa Marie Presley scrie: „Simțeam că mă îndrăgostisem de el. Îi povestisem despre problemele serioase din căsnicia mea (n.r. – cu Danny Keough, tatăl lui Riley și al lui Benjamin). Dar m-am abținut până când m-am întors în camera mea de la Mirage. Acolo mi-am pierdut complet controlul. Mi-amintesc că am intrat în dressing, m-am sprijinit de perete și pur și simplu m-am prăbușit, rămânând cu privirea în gol. Eram atât de îndrăgostită, atât de zdruncinată”.
Întreaga biografie e un Graceland cenușiu, marcat de dispariția prematură a unui tată iubitor, dar prins între faimă și droguri, și de firea distantă a unei mame, Priscilla Presley, care a dus și ea greul unei vieți sub lumina reflectoarelor.