Editura Litera a republicat povestirile marelui scriitor rus pentru că esența și consistența nu e schimbă niciodată. Profunzimea creării și a citirii personajelor sale reprezintă cheia scrierii lui Tolstoi, indiferent că e vorba despre romane sau proză (mai) scurtă.
Departe de a fi o lectură lejeră, marcată de descrieri plastice și de dileme existențiale, cu personaje extrem de bine conturate, imaginabile în fața ochilor, povestirile lui Lev Tolstoi sunt porți către cunoașterea naturii umane în detaliu. Oamenii aparent obișnuiți din opera sa echivalează cu adevărate bucăți de existență, studiate în eprubetă sau sub lentila microscopului.
Ivan Ilici conștientizează, într-o bună zi, că zilele lui pe pământ sunt finite. Începe astfel călătoria sa spre moarte, care este mai degrabă o călătorie răscolitoare și sfâșietoare prin viață. Cartea vorbește despre boală, despre pierdere, despre rătăcire și regăsire, despre priorități și lucruri pe care ne putem permite să le lăsăm în trecut. A fi muritor nu e sinonim cu a-ți pierde demnitatea, ci cu a încerca să trăiești, în limita vieții rămase, cât mai plin și mai inedit. Nu e cel mai plăcut lucru pe care-l ai de făcut, dar e posibil să nu fie nici cel mai dificil.
Umbrele trecutului (Mary Jo Putney)
Cea de-a doua propunere din această săptămână este o carte romantică, în care onoarea, războiul, datoria, iubirea se combină în mod conflictual și încurcat, ca într-o clasică poveste „inimă versus minte”.
Moștenitorul contelui de Daventry, maiorul Alexander Randall, trebuie să-și găsească o soție, pentru a transmite mai departe titlul nobil. Perechea ideală ar fi o tânără dintr-o familie înstărită cu un nume pe măsură. Dar Randall e îndrăgostit de Julia, o moașă care-și trăiește viața într-un sătuc liniștit. Julia însă are o istorie care, deși o aduce sub influența ocrotitoare și providențială a maiorului, o și expune trecutului învolburat, cu care trebuie să se lupte împreună.
E o recomandare deconectantă de lectură, care situează o poveste de dragoste într-un trecut îndepărtat, unde scriitoarea lasă din plin loc imaginației cititorului. Istorisirea e dulce și dură în același timp, curgătoare, care predispune la visare și fantezii.