Miracolul Del Potro (Sebastian Torok, Editura Publica)
Martin del Potro pare uneori inima însăși a tenisului, prin longevitate, prin reveniri și căderi și iar reveniri. Argentinianul este omul care a reușit, de mai multe ori, să-și pună la pământ destinul sportiv presărat cu atât de multe accidentări, încât mulți alții, în locul lui, ar fi renunțat fără să mai privească în urmă.
Cartea vorbește despre durere mai mult decât vorbește despre triumf, dar uneori una fără alta nu există. Pe lângă suferința fizică, amenințarea lăuntrică a depresiei – gheară care nu s-a sfiit să sfâșie un număr înspăimântător de mare de sportivi – a făcut parte, din umbră, din existența acestui mare tenismen, care și acum se află în Top 10 ATP.
Din toată lupta lui Del Potro cu un obstacol sau altul se ridică întotdeauna la suprafață impactul pe care caracterul decis și firea blândă a acestui uriaș l-au avut asupra celor din jurul său și asupra lumii tenisului în general.
Cartea scrisă de Sebastian Torok, ziarist argentinian, a fost tradusă în limba română de Luminița Paul, jurnalist GSP și Eurosport, specializat în tenis. Ceea ce e o garanție în plus pentru patima cu care este transmisă mai departe povestea lui Delpo, dar și pentru acuratețea termenilor și a referințelor din acest domeniu.
Coșarul: povestea unei fete și a monstrului ei (Jonathan Auxier, Editura Storia Books)
Un volum dedicat copiilor de 9 ani +, care insuflă un strop de magie cititorilor. Dar care le aduce și un nod în gât, provenit din emoțiile cu care autorul construiește din cuvinte o relație de prietenie imposibilă.
Vrabia Nan, o fetiță orfană, curăță coșurile caselor, pentru că nu are încotro. E o muncă primejdioasă, în nici un caz pentru un copil. Însă Nan știe să găsească partea bună în existența ei ghinionistă, când ziua în care aproape își pierde viața îi aduce un prieten neașteptat – un golem făcut din cenușă și funingine.
Principalul rol al acestei cărți surprinzătoare este familiarizarea puștilor cu mitul lui Frankenstein și cu alungarea fricii de monștri, fie ei reali sau imaginari. De asemenea, Auxier ne spune că prietenia de multe ori nu alege, ci amestecă laolaltă cele mai uluitoare personaje, în numele singurătății ca afinitate comună și al salvării reciproce.